miercuri, 25 noiembrie 2009

Habarnalistul de serviciu

Între habarnistul de bodegă, cel care-şi dă cu presupusul la un păhărel pe orice temă, dispus să-ţi vândă un zvon la preţ de informaţie şi habarnalistul care scrie la jurnal, eu îl prefer pe primul.
Măcar acela e nociv doar pentru doi-trei gură cască, Cornei, Dorei, băieţi cumsecade care sparg o sută de mii pe-o ţuică bătrână şi se duc acasă la culcare, pân’ la ziuă uită despre ce s-a vorbit la masă.
Habarnalistul de serviciu, ăsta care ia salar’ de la vreun Mogul de presă, ca să-şi tocească pingelele mouse-ului în călătorii de documentare, hăt, tocmai la zeci de click-uri distanţă, pe site-uri de gospodine, e tare periculos fiindcă emite afirmaţii ca şi cum ar fi în deplină cunoştinţă de subiect.
De pildă, scrie aşa un domn habarnalist la, nici mai mult, nici mai puţin decât Jurnalul Naţional:
Marile companii farmaceutice, în special cele americane şi vest-europene, trebuie să efectueze un studiu pe oameni pentru fiecare nou medicament pe care îl scot pe piaţă.”

Greşit, domnu’ Mircea Opriş!
Toate companiile farmaceutice, de la cea mai mică făbricuţă de piramidon dintr-o ţară bananieră şi până la marile concerne farmaceutice de ţări superdezvoltate, sunt obligate să efectueze, după studiile preclinice, studii clinice pe om.
Altfel îşi iau “pa!” de la medicamentul pe care intenţionează să-l scoată pe piaţă.

Ia să vedem mai departe: “După mai multe scandaluri în deceniile trecute, în Statele Unite, de exemplu, Drug & Food Administration, o "poliţie" a medicamentelor şi a alimentelor, a interzis foarte multe studii pe animale, dar şi pe oameni”

Iar greşit domnu’ Opriş, greşit-greşit, de două ori în aceeaşi frază.

“Drug & Food Administration” nu e nicio poliţie, e agenţia guvernamentală care controlează orice viitor medicament nou sau orice variaţie a unui vechi medicament, în laboratoarele sale proprii, ca să se asigure că documentaţia teoretică pusă la dispoziţie de fabricant e conformă cu adevărul.
I-am putea zice poliţie dacă ar intra în acţiune după ce produsul finit a început să se comercializeze, dar ea acţioneză anterior chiar fabricării medicamentului.
“DFA” n-a interzis niciodată nimic din ceea ce solicită în mod obligatoriu, în vederea aprobării unui produs medicamentos.
Interzice eventuale încălcări ale protocolului sub care se desfăşoară orice studiu clinic, încălcări care intră în conflict cu drepturile omului.
Avem şi noi un omolog românesc al DFA, Agenţia Naţională a Medicamentului unde, aşa cum zice mai departe panicosul informator al opiniei publice, “nu se cunoaşte numărul exact al experimentelor” efectuate în centrele medicale de cercetare româneşti.
Sigur că ANM nu deţine astfel de date, luând cunoştinţă că s-a efectuat studiul clinic obligatoriu, numai în momentul în care începe să analizeze documentaţia tehnică şi ştiinţifică a produsului care i se prezintă spre înregistrare şi punere pe piaţă.
Nu la ANM trebuia să se informeze despre această evidenţă domnul habarnalist!
În încheierea articolului, fiindcă oricum alta era miza textului, şi anume pomenirea rectorului Facultăţii de Medicină din Timişoara, în legătură cu nişte bani negri – or fi, nu zic nu, dar trebuia cercetat fenomenul punctual, nu extrapolat prin datul în bobi într-o zonă complet necunoscută semnatarului textului, Opriş ăsta aruncă nişte puncte de suspensie ca să facă dezvăluirea mai explozivă: “Compania farmaceutică, de regulă străină, plăteşte un studiu de fezabilitate[…]. Pentru acest lucru se angajează o firmă de studii clinice care, la rândul ei, selecţionează spitalul şi angajează un... investigator”.
Păi dacă aşa se cheamă, investigatorul, investigator?!
Iată : “Investigatorul - un medic sau o persoana care exercita o profesiune agreata in Romania in vederea desfasurarii studiilor clinice conform legislatiei in vigoare, pe baza cunostintelor stiintifice si a experientei in domeniul ingrijirii pacientilor pe care le necesita aceasta; investigatorul este responsabil de desfasurarea studiului clinic intr-un centru, iar daca, intr-un centru, studiul este efectuat de o echipa, investigatorul este conducatorul echipei si poate fi numit investigator principal. ”

De ce să căutăm conotaţii acolo unde nu sunt?

Dacă era cu adevărat jurnalist, domnul Mircea Opriş ar fi putut face lumină în triunghiul „agenţie de control medicament – mare producător – guvern”.
Sau în patrulaterul „studiu clinic - bani mulţi la Centru – voluntar de experiment - bani ioc”.

Dar probabil că onorariul oferit de ordonatorul articolului către ziarist a fost modest, cu bătaie scurtă, politică şi nu merita efortul unei documentări mai aprofundate decât un „dictează-mi şi eu scriu!” ...

11 comentarii:

  1. Mai interesante decat articolul mentionat mi s-au parut comentariile. Unii vorbesc in cunostinta de cauza.
    Si apropos, am primit de la GSK oferta pentru seroxat.

    RăspundețiȘtergere
  2. marturisesc ca n-am citit, dar, ca sa respectam pe de-a-ntregul realitatea, e vorba probabil de US-FDA , nu? ca nu ma duc cu gindul la o confuzie cu DEA - care-i cu totul altceva :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, under,
    E vorba de Food and Drug Administration, numai că dacă autorul a inversat ordinea cuvintelor în denumire, eu, ca să pot scrie prescurtat şi să fie clar că mă refer la aceeaşi instituţie, mi-am permis Drug and Food.
    Cum în context accentul cădea pe drug... Am lăsat-o aşa.
    Oricum povestea e prea stufoasă şi mi-ar trebui 2 zile să evidenţiez şi restul tâmpeniilor pe care le-a afirmat autorul. Adică să le demontez.

    RăspundețiȘtergere
  4. pai despre "autor" gavaream si eu de fapt. daca eu, ca si comentator (sau chiar, in foarte rare ocazii, blogger :)) imi pot permite sa mai gresesc un pic, un scriitor la ziar ar trebui sa evite asemenea gafe. fie si numai pentru faptul ca e platit pentru ceea ce scrie si in principiu mai are (sau ar trebui sa aiba) in spate si o echipa de corectori. chiar daca, errare humanum est :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Asta, cu denumirea, a fost cea mai măruntă dintre erori, under.
    Ce e cu adevărat greţos la tip, nu e dezinformarea involuntară (fiindcă el chiar nu ştie despre ce scrie), ci faptul că nu poate să mascheze un articol la comandă într-un articol dezvăluire.

    RăspundețiȘtergere
  6. eeeaaaah....in ce subiect te-ai bagat, Renata...uuuaaaah...sa ii vezi cind incep sa isi dea cu parerea despre constructii...Doamne! unii presupun ca e Autorizatie de Constructii, altii ca e Aviz de Construire! cind in lege ii zice limpede si clar, in diverse paragrafe, Autorizatie de Construire! (un simplu search le-ar rezolva dilema...)
    Dar cind incep sa explice cum vine treaba cu studiul de fezabilitate, ce-si-cum e cu el, ce cuprinde si la ce foloseste! Cind ajungem sa descifram expresii ca: P.O.T. (Procentul de Ocupare a Terenului) si C.U.T. (Coeficientul de Utilizare a Terenului), deja sintem editor-sef, nu un simplu jurnalist! (cite interpretari jurnalistice ale acestor magice expresii am citit!!!)
    Oooo...e o carte de scris, aici, despre jurnalismul "specializat" pe domenii de activitate...cind dai interviuri unor presari si citesti a doua zi, cu stupoare, timpeniile scrise "profesionist" in numele tau!!!
    Nu, Renata, baietul acela nu a scris la comanda, te asigur. A insirat niste cuvinte pe care nu le intelege, fiind convins ca deja se pricepe la medicamente cit un farmacist.
    Crede-ma, am avut citeva ocazii sa vad diferenta intre ce declar eu si ce scrie "jurnalistul". Am ajuns sa zic "mersi" cind s-au descurcat macar sa puna cratimele la locurile lor. Pe bune.

    RăspundețiȘtergere
  7. Ina, bună seara!
    Te-am lăsat să aştepţi o noapte aici pe peron, fără să-ţi răspund. Dar n-a fost intenţionat...
    Iată ce cred eu: poţi trata un subiect care ţi-e total necunoscut în varii feluri.
    - nu intri in detalii, nu-ţi dai cu presupusul, te legi de un aspect aproape filosific :)))) al problemei, virezi uşor spre o zonă mai apropiată ţie, pretinzi că are legătură cu subiectul, scrii cu umor, distrezi cititorul.
    - citeşti o noapte,te alfabetizezi în domeniu, faci conspecte, dimineaţa suni pe unul care se pricepe şi-l întrebi dacă ce-ai inţeles tu e corect sau e exact pe dos. Dacă ai noroc şi e prima variantă, cu ce-ai conspectat tu, cu ce ţi-a mai sistematizat el, încerci să uiţi tot, faci o plimbare, apoi te apuci de scris. Garantat, iese ca şi cum ai fi familiarizat cu domeniul.
    - eşti un tip scrupulos şi lipsit de imaginaţie, refuzi subiectul. Îl laşi pe altul care se pricepe.

    De ce cred eu că articolul e comandat: fiindcă se pronunţă UN SINGUR NUME. Rectorul ăsta de la Timişoara. Dar unde colcăie de centre acreditate pentru studii clinice? La Bucureşti, la Tg Mureş, la Cluj...
    Autorul zice că toţi investigatorii principali procedează samavolnic însuşindu-şi banii, ceea ce e total fals. Sumele contractate se facturează. Există un protocol al costurilor, furnizorul de cercetare nu poate pretinde 100 de euro pe cap de pacient utilizat în studiu, pe zi, dacă, de regulă, costul se cifrează la 20 de euro etc...
    Că nu-ţi primeşte studiul fără un bonus personal de câteva mii spre zeci de mii de euro, asta e altceva!

    RăspundețiȘtergere
  8. Bun venit în gară, BORGHESIANA!
    Am fost la tine şi am citit foarte puţin. Dar mi-a plăcut "eye can see", mult de tot şi m-am întors repede să-ţi spun asta, aici.

    RăspundețiȘtergere
  9. buna, un link exchange? mersi
    www.raspo.ro

    RăspundețiȘtergere
  10. raspo.ro,
    la ce ne-ar folosi?
    Nu-i suficient că ştii unde mă găseşti şi ştiu de unde să te iau?

    RăspundețiȘtergere