...fie şi numai din curiozitate

“Într-un stat de drept, monopolul utilizării forţei aparţine statului. Cetăţenii nu au dreptul de a utiliza forţa, de aceea vorbim de stat de drept…”

Am citit noua definiţie a “statului de drept” într-un ziar. Îi aparţine lui Boc. Monopol, forţă, Stat… Boc.

Sunt atât de obosită de Boc, încât nu mă mai obosesc în plus să-i inventez un adjectiv şi să i-l aplic, ca supapă de defulare a dispreţului meu total.
Cu fiecare zi care trece, îmi dau seama că fiecare an pe care-l mai avem de trăit devine o aventură. Ar fi şi păcat să nu ne rugăm pentru sănătatea noastră, a tuturor, ca să trăim cât mai mult, să vedem ce ni se mai întâmplă.

De două zile am fost distribuiţi, fără să ne dăm seama, în telenovela care ar putea începe fix în 2014. Fix la doi ani după anecdoticul sfârşit al lumii.
Udrea Elena ar putea fi preşedintele acestei ţări de mioriţe şi căluşari.
Pentru simplul motiv că a gafat rostind “În acest moment nu sunt pregătită să iau funcţia de preşedinte al statului " şi a recunoscut, astfel, fără echivoc, ceva ce “ei” ştiu şi noi ne temem să admitem – că am ajuns de unde am plecat, funcţiile în stat se iau, se împart, se distribuie, noi n-avem niciun amestec.
Trebuie să luăm în calcul faptul că vom ieşi din casă dimineţile, pornind spre noua zi, o să cumpărăm ţigări şi pâine, o să dăm telefoane prietenilor de ziua lor, o să încălzim mâncarea de ieri, la foc mic, o să ne schimbăm plasturele pe rosătura pantofului, o să luăm ceva de durere cap, o să încercăm detergenţi din reclame şi-o să cumpărăm uneori flori din piaţă, aşa, fără motiv, să fie acolo, o să forţăm galbenul ca să nu întârziem undeva, o să citim ziarele şi-o să luăm baterii noi pentru telecomandă, o să facem tot ce făceam şi până acum, cu ea, preşedinte.
Trebuie să ne obişnuim din timp cu S.F.-ul ăsta, ca nu cumva atunci când aberaţia ar deveni fapt, să ne pierdem busola.

Mi-au revenit în minte, brusc, cuvintele tatălui meu, pe care mi le spunea atunci când mă cuprindeau disperări mai mult sau mai puţin adolescentine: “Merită să trăieşti, fie şi numai din curiozitate.”

Amin!