A mai trecut un an, mai prindem un Paşte...

Fericit, normal!
Săptămâna Patimilor a fost cu lucrări practice pe trecerea de pietoni. Un şofer de 22 a bătut un traversagiu de 62, pe zebră, până l-a lăsat lat. Apoi, omul a murit. Pardon! Nu “omul”, nu-i mai poţi zice “om” la 62 de ani. Îi zici corect, politicos, ca la televizor: “bătrânul” .
“După ce l-a bătut pe bătrân, şoferul care se afla la volan…” – aşa relatează reportera din teren. Nu ştiu ce-o fi fost în căpşorul ei încă atât de tânăr, cum de-a ales, din reflex, să-l numească pe trecătorul de 62 de ani bătrân şi pe animalul care se afla la volan, şofer. Dar şi interlocutorul ei din studio, ăla care-şi intonează propoziţiile cu firescul unuia aflat în bătaia puştii şi pus de răpitori să sune acasă după banii de răscumpărare, a reluat cu ţârcovnicescu-i timbru: “Bătrânul ieşise cu nepoata sa la plimbare…”
În fine, asta-i un amănunt. A fost, a trecut. Mortul de la groapă nu se mai întoarce. Poate că nu-i corect să-i zic mort. Se numeşte “ieşit din sistem”.

Să ne-ntoarcem la Paştele nostru fericit. Şi îmbelşugat. Poate nu chiar atât de îmbelşugat cum ar trebui, dar sigur mai fericit ca cel de anul trecut.

De data asta domnul Flutur a fost kerosenisit să plece dimpreună cu o Preasfinţia Sa, după lumina sfântă. O aduc cu aceeaşi cursă aeriană, plătită jumi-juma, de BOR şi de nişte dreapta-credincioşi mai înstăriţi din PDL, dar, sigur, nu de bobor.
Mai scump cică a fost lămpaşul lui Davy, pe numele lui adevărat David. Opsuteopzeci de euro. Făcut rost de Fluture însuşi, încă de anul trecut.
Nu mi-l imaginam aşa de persistent în cuvioşenie. O depăşeşte pe doamna Udrea.

Ce i-am putea dori noi, acestui Aladin al Bucovinei?
Să vină ziua bine-meritată în care oile vor scrie cu fluturi pe dealuri.