Zilele trecute Sergiu Nicolaescu a împlinit 80 de ani.
Situaţie în care Ion Iliescu i-a dedicat un post omagial pe blogul său, numindu-l “Cel mai prolific şi popular regizor român”.
Situaţie în care Ion Iliescu i-a dedicat un post omagial pe blogul său, numindu-l “Cel mai prolific şi popular regizor român”.
Pe când mă pregăteam să mă enervez din pricina superlativului, am realizat că domnul Iliescu, aşa sărac şi cinstit cum îl ştim, are dreptate: zice că e cel mai prolific şi popular. N-a spus că e cel mai bun, important etc…
Atunci de ce-mi sare ţandăra că-l omagiază de ziua lui?
Poate fiindcă nu s-a găsit nimeni să-i spună într-o zi obişnuită:
Maestre, domnu’ inginer, poate nu e rău că aţi dat cu copy-paste, zeci de ani, peste cinematografia americană la metru, nu e rău că aţi exersat succesul de casă, nu e rău că avem şi noi pistolarii noştri, comisarii noştri, americanii noştri…
Rău e că i-aţi pus lui Decebal, la cuşmă, o bentiţă de-aia cusută cu lurex auriu, că aţi lăsat-o pe Gărdeasca să se dezbrace aiurea, fiindcă altceva nu ştia să interpreteze, că i-aţi băgat Margăi Barbu fumuri artisticeşti în cap, că aţi exploatat la maximum muzica lui Tiberiu Olah, ca să daţi măreţie unor scene festiviste în “Mihai Viteazu”, că tot cu Olah v-aţi scos şi în “Osânda”, că aţi girat, cinematografic, istoria mincinoasă a comuniştilor, că aţi insistat să vă daţi inclusiv actor, că aţi neglijat, cu tupeu, studiul profesionist al celei de-a şaptea arte, decăzând-o din drepturile ei de artă vizuală.
Poate că toate acestea nu sunt un capăt de ţară. În fond, la fiecare grăunte de artă, dacă nu s-ar scoate o lopată de kitsch, n-am mai şti să ne bucurăm deplin, atunci când trebuie.
Dar, domnule Nicolaescu, aveţi op’zeci de ani! Din osânza vechilor succese aţi reuşit performanţa de-a crea un film de nimic despre nimic. Cu sinceritate involuntară l-aţi denumit “Supravieţuitorul”. Foarte bine!
Jos pălăria! Asta şi sunteţi.
Dacă mai aveţi ceva de spus, de transpus pe peliculă, turnaţi un film intitulat “Cum se face că umblam eu în uniformă de camuflaj şi bocanci soldăţeşti pe la Universitate, cu şase ore înainte de începerea revoluţiei la Bucureşti”
Dacă nu, nu.
Odihniţi-vă!
Şi, evident, “la mulţi ani!”
+(3).jpg "NONO")
ha, nu stiam de plimbarea in tinuta de rezbel a lu dom' nicolaiescul dar am banuit din primele zile ale livolutiei ca in spatele "organelor" sta un MARE REGIZOR cu porta-voce pregatita din vreme:))))
RăspundețiȘtergeresi de la mine LMA, sergiule.
Renata, n-ai idee ce bine ma simt cand vad ca temerile mele se adeveresc!
Nu stiam eu de ce nu-l plac(acuma stiu) ,dar ...de aia,sa traiasca la multi ani!
RăspundețiȘtergereHai-Hui,
RăspundețiȘtergerenu ştiu dacă relizezi că, cu cât te simţi tu mai bine, cu atât ne simţim noi mai prost. Sau mai proşti. :)
Elisa, trebuie să-ţi fac o mărturisire. Între 4 ochi. Sau între 4X4 ochi, că eu port ochelari şi, poate,şi tu: mie mi-a plăcut Mihai Viteazu ani de zile. Până într-o zi când l-am revăzut cu sonorul dat foarte încet, că nu trebuia să deranjez pe unul care învăţa în aceeaşi cameră cu mine şi cu televizorul. Şi-atunci am înţeles că filmul-film, e filmul mut. Şi ăsta, pe mute, nu mai era film.
RăspundețiȘtergereRenata, nu ştiu dacă are toate păcatele de care-l acuzi, dar cu unul dintre ele sigur nu ai dreptate: nu el i-a băgat în cap Margăi Barbu "fumurile actoriceşti". Este "meritul" ei exclusiv. Dacă nu era măritată cu Eugen Barbu, n-o distribuia Nicolaescu în niciun film :)
RăspundețiȘtergereSa ne fie cu iertare, nu cred ca era cel mai bun moment pentru asemenea observatii. Dar, vai!!...cata dreptate ai! :)). De cele mai multe ori refuzam sa discut aspectul asta cu terti pentru a nu provoca un ,,contradictoriu'' :)). Acu' , ca tot veni vorba, nu cred sa fi fost mai mult de doi cei carora le-am marturisit ca nu-mi place comisaru'. Sa existe o anumita teama de a distruge imagini de monstri sacri? Sau o fi doar frica de a ramane fara apartenenta la o turma?
RăspundețiȘtergereklaus
Poate că Sergiu Nicolaescu, mai apucă să pună de un film, că multă lume ar dori să vadă varianta românească pentru Tunurile din Navarone.
RăspundețiȘtergereActori ar fi pentru o distribuţie de excepţie. Biblioteca Centrală Universitară aşteaptă, şi la fel aşteaptă şi Muzeul Naţional de Artă.
Eisenstein ar fi atunci un mic copil pe lângă el, şi am afla şi noi cum un Don Quixote, neaoş românesc, exersează o luptă la baionetă cu manuscrisele lui Eminescu.
Poate nu chiar la baionetă.
Lucia,
RăspundețiȘtergereţii minte că imediat după 90 circula scuza că anumiţi scriitori, regizori, artişti n-au putut să se exprime, din cauza cenzurii. Perfect adevărat! Numai că ulterior s-a dovedit că erau mult mai puţini cei care ar fi avut ceva de spus şi n-au putut.
S.N. s-a numărat printre cei care şi-a croit drum făcând tot felul de compromisuri, nu? - ca să iasă cu măcar un film pe an în piaţă. Pe vremea aia părea descurcăreţ. Apoi a dovedit că e doar suficient. Atâta poate el.
Sunt de acord cu tine, în ceea ce o priveşte pe Marga Barbu. S-a făcut actriţă fiindcă o chema Barbu. Dar cine, în afară de S.N., a mai distribuit-o cu atâta insistenţă? Eu nu-mi aduc aminte.
Nu crezi că asta i-a scos corniţe în plus?
klaus,
RăspundețiȘtergerenu cred că S.N. poate fi considerat monstru sacru. Decât, poate, în ochii turmei de care ezităm să ne delimităm.
Întrebarea ar fi... de ce ne temem să contrazicem turma?
ElZap,
RăspundețiȘtergeremi se pare puţin probabil ca S.N. să fi auzit măcar de existenţa celor două "obiective" pe care le aminteşti.