Mă bucur, mai vreau şi mă râz, patria mea!…

Mă bucur că am avut dreptate. Încă de-acum o lună am scris, printre rânduri, că actualul ministru al învăţământului se apleacă atât de conştiincios în faţa nevoilor (cerinţelor) naţiunii conlocuitoare de-a învăţa exclusiv în limba ei maternă, la orice nivel, încât n-a mai fost capabil să se îndrepte de şale şi-a rămas aşa, încovoiat, de dragul unor băieţi culţi şi fermecători din Guvern care poate n-au patru case, dar “doi case” tot au şi fac “un majoritate” când e vorba de vot pro-portocaliu.

Mă bucur că doamna doctor Monica Pop a apucat să povestească măcar câteva aventuri de-ale spitalelor, în ceea ce priveşte achiziţiile de consumabile, făcute cu bisturiul Ministerului Sănătăţii în coastă. Sigur că, emisiunea numindu-se “Ora de foc”, cei doi moderatori au avut o curiozitate moderată faţă de asemenea dezvăluiri, fiindcă dacă ar fi aţâţat-o cu întrebări, se punea de-un incendiu şi focul nu s-ar fi stins cu simple ridicări din umeri ale actualului ministru, informat mai ales asupra efectelor nocive ale maionezei asupra omului sănătos şi mai puţin asupra efectelor piocianicului asupra aceluiaşi, spitalizat însă.

Mă bucur că avem probleme cu câinii comunitari şi că orice articol pe tema aceasta atrage interesul cititorilor mai ceva decât proiectul Roşia Montana.
Mă bucur că sosesc, în urma haitelor de maidanezi, care trebuie de urgenţă rezolvate, cohortele de porci şi găini care au dreptul la un trai decent, în condiţii omeneşti.

Mă bucur că se votează coplata în sistemul sanitar, în aşa fel încât vor exista, în sfârşit, nişte bani siguri şi direcţi către sănătate, pentru că cei strânşi prin asigurări iau, oricum, căi lăturalnice şi nu mai ştie nimeni de soarta lor.

Mă bucur că de 1 Mai, la mare, vor defila chelneri, cameriste, recepţioneri şi bucătari, probabil că trebuie să-i mai vedem o dată, pentru ultima oară, înainte de-a nu mai ajunge niciodată la mare pentru că nu vom mai avea nici pe unde, nici de ce şi nici cu ce.
Mă bucur că Elena Udrea ne dă Andreea Bănică şi Puya, în concert de 100000 de euro pe litoral, în timp ce pe noi ne ia Gaya!

Mă bucur, ader, îmi place, voiesc mai mult, mai multă robertă anastase, mai multă ebă, mai mult videan, la videan vreau bis, vreau să-l cheme o televiziune care nu dezinformează, să-l prezinte pe cucernicul domn TAKE, tipul care i-a vândut pământ pentru mausoleul personal de la Snagov, vreau maşini sburătoare care se alimentează cu scuipat, vreau !...

Vreau un loc sigur, bun, la geam, la parterul azilului de bătrâni unde-i internează Boc pe muribunzii care suntem.

Şi fiindcă mă bucur şi mai vreau, de aceea mă râz…