Am primit de la Lucia Verona un premiu: "Blog de Oro". L-a primit la rândul ei. Trebuie decernat mai departe către 10 bloggeri care-ţi plac.Aici încep să încalc regulile. Citesc mult mai mult de 10 bloguri şi mult mai mult de 10 îmi plac. Totuşi am de gând să-l ofer numai acelora care mă fac să zic "de ce n-am scris eu asta?"ElZap:
http://elzapb.blogspot.com/
beth:
+(3).jpg "NONO")
pentru ca tu esti Renata si cei de mai sus sunt ei.fiecare avem ceva personal care nu poate fi imitat de altii.
RăspundețiȘtergereNu-i vorba de asta, Codeus! Când citeşti câte ceva care e foarte pliabil pe gândurile tale, ai senzaţia, pe lângă că-ţi place, că ai fi vrut să scrii tu lucrul acela. Sau... mai exact, că parcă l-ai fi scris tu.
RăspundețiȘtergereÎn ultimul timp am fost mai mult plecată şi abia acum văd. De aceea îţi mulţumesc cu întârziere.
RăspundețiȘtergereAşadar, îţi mulţumesc, Renata!
Totuşi, pe blogul acela nu fac decât să prezint unele cărţi pe care le citesc. Meritul este, deci, al autorilor.
Am văzut că m-ai întrebat de ce n-am scris mai devrenme despre Tatiana...
Ştii, Renata, eu nu prea am încredere în cuvinte. Sunt mult mai bună prietenă cu tăcerile. Iar deseori sunt atât de patetică încât n-aş interesa pe nimeni!
Uite, pe "aproape tăceri" nu ajung decât o parte din cărţile pe care le citesc. Cele pe care îmi permit să le numesc "cărţulii" nu le prea aşez acolo. Totuşi, din toate învăţ câte ceva.
Printre ele este şi "Marţi cu Morrie" (de Mitch Albom) pe care am citit-o de curând. E vorba despre puntea aceea dintre viaţă şi moarte. Morrie - personajul central - trece această punte povestindu-şi drumul, conştient de sfârşitul său. Cam aşa era şi Tatiana. Îşi întreba zilnic pasărea de pe umăr: "Azi? Azi e ziua aceea?" Doar că eu nu am ştiut asta. Între noi au crescut prăpăstii de când aveam 14 ani.
Renata, lumea aceasta are mai multe "straturi". Când se întâmplă să fim în acelaşi "strat", mă bucură întâlnirea cu tine!