Că madam Udrea şi-a propus “să aibă glume” cu domnul Ludovic Orban, glume de-alea din care se hăhăie camionagiii cu centuristele prin parcări special amenajate, nu mă miră şi nici nu mi se pare aşa grav.
Una e să jigneşti un om, stâlcindu-i numele intenţionat şi alta e să te prezinţi la întâlniri de nivel înalt, în calitate de ministru în sandale, cu degetele de la picioare pe-afară, câţiva cîrnăciori pedichiuraţi rânjind printre barete… În felul ăsta umileşti o ţară.
Nuţi Udrea e familiarizată cu astfel de şotii verbale de fată cu liceu’ , fiindcă şi protectorul său se va fi distrat cândva, în tinereţe, pretinzând că face şcoală pe “Dricul Mircea”, ca toţi elevii marinari.
Mult mai trist mi se pare faptul că, lăsând orice urmă de neam-prostie deoparte, Cabinetul preşedintelui Camerei Deputaţilor anunţă oficial şi serios, în scris, că în documentul transmis de Ministerul Turismului , numele preşedintelui comisiei de anchetă a fost "transliterat din Orban în Organ".
Transliterat?
Păi transliteraţie nu înseamnă transcrierea dintr-un alfabet în altul a unui text scris, redându-se literele prin echivalentele lor din alfabetul în care se transcrie, fără a se ţine seama de eventualele deosebiri de ordin fonetic dintre semnele celor două alfabete?
S-a transliterat cu reverberatie, ceea ce totusi imi repugna. Eroare humanum iesti, ba.
RăspundețiȘtergereS-a "transliterat" în limba centurii, Ina!
RăspundețiȘtergereUrât!
Urât că atâţia oameni s-au luptat să demonstreze că au băgat de seamă...