Deşi am venit acasă, nu reuşesc să vin de-acasă!
Nu mă dumiresc. Nu pricep. Citesc, ascult, şi nu-mi vine să cred: a zis marinarul, pe postul tv naţional, că suntem o ”ţară muribundă”?!
A spus el asta?!
Şi nu s-a întrerupt emisiunea?
N-a pus tevereul o burtieră pe care să scrie “Anunţ important: aceasta este exclusiv opinia lui Băsescu. Noi ne delimităm strict de de ea.”?
Nu mă dumiresc. Nu pricep. Citesc, ascult, şi nu-mi vine să cred: a zis marinarul, pe postul tv naţional, că suntem o ”ţară muribundă”?!
A spus el asta?!
Şi nu s-a întrerupt emisiunea?
N-a pus tevereul o burtieră pe care să scrie “Anunţ important: aceasta este exclusiv opinia lui Băsescu. Noi ne delimităm strict de de ea.”?
Televiziunile au experienţă în domeniu. Au mai comutat odată “starea de urgenţă” a lui Videanu în “situaţie de urgenţă”.
Adică vine el, Băsescu, unicul candidat la preşedinţie al partidului care-l deţine pe Boc drept membru (şi cu asta cred că am spus totul despre PDL), se uită fix şaşiu în ochii noştri şi ne spune că ne moare ţara de sub noi?!
Poate aşa vede el lucrurile, fiindcă nu s-a operat în copilărie de strabism!
Poate aşa o fi la el, în zona natală, unde umblă Herr Mazăre costumat fie în nazist, din prostia-i care-l guvernează, fie în sacouri lucioase cu romburi, din material de halat de casă!
Acolo de unde tocmai m-am întors eu, ţara e sănătoasă, ţipă şi respiră cât de-un scor Apgar 9 spre 10, încă mai are răbdare şi umor, încă-s păduri şi aer curat, încă-i ceva de pus pe masă şi încă Cerul e împărat!
Iar dacă nu şi nu, să ne mutăm cu toţi în Maramu’ !...
+(3).jpg "NONO")
Poate că are dreptate. Poate ne vorbeşte despre ţara lui şi-a celor de teapa lui, ţara lupilor îmbrăcaţi în blană de oaie, ţara lacrimilor de crocodil, ţara mitocanilor cu ifose, ţara securiştilor şmecheri, ţara ţoapelor blonde ridicate in ranguri înalte doar pentru că sunt curve prezidenţiale, ţara în care glumele portuare şi colindarea cârciumilor sunt apanajul întâiului om în stat, ţara celor care visează dictaturi instaurate în ritm de geamparale şi în decor de oi scrise pe dealuri. Poate i-a şoptit cineva că ţara asta a lor este muribundă. Poate că anul ăsta, când o veni vremea colindelor, vom fi vestiţi că semne bune anul are. Dă-i Domnul, Doamne.
RăspundețiȘtergereSă te audă Dumnezeu, Florian!
RăspundețiȘtergereDar dacă trebuie să emigrăm ca să supravieţuim, atunci să ştii că se poate emigra în propria ta ţară, aşa cum se poate emigra în propria ta minte.
Şi când ne vom reveni în propriile minţi, emigrând, prea puţină lume îşi va aminti ce-a fost Băsescu şi ce-a vrut el.
Ai dreptate, Renata, poate fi şi emigrarea în propria minte o soluţie. Nu cred însă că aş mai avea puterea de dinainte de 89, să recurg la o astfel de emigrare.
RăspundețiȘtergereNici eu, Florian!
RăspundețiȘtergereDar alţii, mai tineri ca noi, ar putea s-o găsească, în 2009.
Emigrarea în propria minte, adică supravieţuire sub formă de spori, până ce răul cel mai rău va fi trecut... Nu e chiar aşa de dificil!
E nevoie doar de câteva sute de mii de tineri laşi, care să fie suficient de inteligenţi şi stăpâni pe ceea ce ştiu ca să accepte că dincolo se adaptează condiţiilor şi aici doar încearcă să şi le adapteze, şi scăpăm.
Poate că până atunci noi plecăm firesc, biologic...
Dar rămân ei, să-i dea peste nas lui Băsescu.
N-o mai fi rămas atât orgoliu în ţara asta?
Sună prea trist, Renata, scenariul tău. Măcar până la toamnă eu îmi păstrez optimismul, speranţa că o sclipire a licuriciului va da semnalul aruncării marinarului peste bord.
RăspundețiȘtergere