Un microbuz a fost lovit de un tren, la trecerea peste linia ferată, fiindcă şoferul nu s-a asigurat. Accident soldat cu 13 morţi. Azi a decedat la spital şi şoferul microbuzului. Ca urmare s-a încetat urmărirea sa penală.
Ăsta a fost tristul eveniment. Reluat în toate emisiunile de ştiri la tv, de vineri până marţi. În lipsă de altceva, s-a stors ultima lacrimă, s-a scos untul din tragedie.
Azi dimineaţă, prezentatoarea, mimând destul de bine un grad încă ridicat de interes faţă de întâmplare, dar nemaiavând nimic de adăugat ca să transforme o ştire veche într-o ştire nouă, a reluat descrierea situaţiei familiale a morţilor.
Pe măsură ce vorbea, se ambala într-un mod foarte ciudat, astfel încât tonul plin de reproş pe care ne-a spus că una dintre victime era mamă a cinci copii, le-a făcut, cred, pe o mulţime de mame cu un număr mai mic de copii care se uitau atunci la televizor, să se simtă aproape vinovate că sunt în viaţă.
Finalul ştirii a fost de un ridicol memorabil. Cu toată compasiunea pentru familiile îndoliate, nu cred că există cineva care n-a zâmbit măcar, auzind cum o întreabă pe corespondenta de la faţa locului: ”Şi unde vor fi înmormântaţi cei de azi?” La care tânăra ei colegă a răspuns, disimulând uimirea: “În cimitirul din satul natal.”
***
Luna aceasta e moda accidentelor la locul de muncă în construcţii. În fiecare zi unul, doi muncitori îşi pierd viaţa striviţi de braţul macaralei, căzând de pe terasele clădirilor, prăbuşindu-se cu o schelă neasigurată.
Totuşi vedem mereu aceeaşi imagine: o schelă cu trei picioare pe sol şi al patrulea sprijinit pe o bucată de lemn.
***
“Acum câteva minute, membrii guvernului s-au adunat în sala....” zice ştirista, pe jumătate de ecran. Pe cealaltă jumătate ii urmărim pe membrii guvernului, în gaşcă, îndreptându-se întradevăr într-o anume direcţie. Dar Ridzi încă este printre ei şi poartă ciorapi negri şi cizme negre. Udrea are pulover pe gât. E august şi afară sunt treizeci de grade.
Da; si, la orice crima/ accident/ nenorocire/ inundatie/ cataclism planetar- reporterul infige microfonul in gura cite unui supravietuitor (de preferinta inlacrimat), intrebindu-l: "Ce simtiti in aceste momente?"
RăspundețiȘtergereAsta e un subiect inepuizabil, stirile despre nimic.
Ştirile, Anonimule, au devenit pentru mine un prilej de distracţie, cum era Divertis pe vremuri. Nu din pricina celor intervievaţi, ci din cauza reporterilor. Sunt de-o tâmpenie monumentală şi ce e fermecător - habar n-au ce comici sunt.
RăspundețiȘtergereDacă aş fi pe fază, să notez toate prostiile pe care le zic, mai c-aş face un serial.
Trebuie să-ţi dau drepate şi de data asta. Chestia asta mă enervează cumplit, că n-am cu cine mă contrazice.
RăspundețiȘtergerePână şi posturile de nişă specializate în ştiri au jurnalele saturate de crime şi accidente. Cred că dacă apeşi pe ecran ţâşnesc din el sânge, lacrimi şi durere.
Bâjbâi după o explicaţie logică şi nu reuşesc să dau de ea, cred că rămân baba oarba până ajung moş.
Florian, explicatia logica ar fi ca ne antrenam in cinism si nesimtire. Dramele celor de langa noi, oamenii care mor sau cei care isi primesc neamurile si cunoscutii direct in cosciug n-ar trebui sa fie stiri ci, dupa mine, prilej de reflectie reala pentru cei care se prefac ca ne poarta de grija la destine.
RăspundețiȘtergerePana una-ala moartea face rating, sangele amuza iar innormantarile starnesc hohote de ras
Din pacate
Florian, ne putem contrazice! Dar cu altă ocazie. :)
RăspundețiȘtergereNu sunt sociolog şi habar n-am de ce e moartea e atât de atrăgătoare. Poate fiindcă e a altora!
Tot la ştiri am remarcat că, atunci când cineva NU doreşte să ajungă în văzul lumii cu propria sa cumplită durere, nu ajunge (Cazul Nemescu).
Probabil că toţi aceşti oameni care acceptă să ajungă pe ecran, fie şi cu un asemenea prilej dureros, trăiesc atât de acut sentimentul nebăgării în seamă de către semeni, încât fac acest compromis (?!)
O să revin pe blogul tău, WW, fiindcă mi-a plăcut.
RăspundețiȘtergereAm putea vorbi la nesfârşit despre motivele accidentelor rutiere. Poate pe alocuri vom fi de acord, alteori nu.
Eu cred, ca şofer mărunt, modest, care se îngrijeşte în primul rând să nu-i încurce-supere pe ceilalţi în trafic, că titlul blogului tău, "Las' că merge", se aplică tot timpul pe şosele. Depăşiri la limită, cu o maşină care nu te ajută, ambiţii de adolescent frustrat (adică mă face ăsta, cu jafu' lui pă mine?),vedetisme ieftine cu făcut două-trei lucruri deodată la 160 la oră şi alte prostii şi prostioare...
Dacă s-ar testa şi inteligenţa (la nivel de capacitate de supravieţuire, adică ce fac: plimb cuţitul pe pâine sau pâinea pe cuţit ca să tai o felie?) şoferilor, nu numai priceperea la parcare, mult mai aerisit ar fi traficul, fiindcă s-ar da mult mai puţine permise.
Exemplul cu tăiatul pâinii mi-a amintit de un cunoscut care întâi ungea untul şi abia apoi tăia din pâine felia unsă. Uneori făcea adevărate exhibiţii pentru ca felia să nu confirme legile lui Murphy.
RăspundețiȘtergereBineînţeles că individul avea carnet de conducere.
din pacate ai dreptate Renata. Daca iei un jurnal de stiri 80% sunt stiri vechi condimentate pe ici pe colo cu altele noi.referitor la tampeniile facute de reporteri mai ca as zice No Coment dar totusi zic ca atunci cand le vad parca mi-ar veni sa intru in televizor sa-l iau pe respectivul sau respectiva de gat sa-i trezesc la realitate.
RăspundețiȘtergereFlorian,
RăspundețiȘtergeredacă te mai întâlneşti cu amicul tău care unge unt pe pâine şi apoi taie felia, sfidând legea lui Murphy, roagă-l să-ţi explice dacă această ordine nefirească e motorul acţiunii de a întinde untul pe pâine. Eu nu reuşesc! :)
Codeus, nu există la noi jurnal de ştiri. Ştirile presupun informaţii utile populaţiei.
RăspundețiȘtergereUn jurnal de ştiri ar fi trebuit, zilele astea, să anunţe în primul calup de ştiri, cele importante, că noul vaccin anitigripal are efecte secundare destul de riscante, de pildă.
Tipu' cu piinea si untul e un nonconformist, un vizionar, o minte din cele care duc lumea inainte. Ar trebui facuta o stire despre el, cu interviu, explicatii, motivatii, "cum ati inceput?"/ "intr-o dimineata, mi-am dat seama ca..."/ "dumneavoastra, doamna"(sotia vizionarului) "ce parere aveti despre faptul ca sotul dvs...."/ "eu, ce sa zic" (emotionata, regretind ca nu a fost la coafor inainte) "eu il sustin" etc.- si voi care ati fi presupus ca tipu' e doar un idiot. Uite cum trec subiectele de stiri pe linga noi, fara sa le observam!
RăspundețiȘtergereIna
Absolut corect, Ina!
RăspundețiȘtergereTipul care dă cu pâinea pe cuţit, după ce a întins unutul (doamne, ce imagine idilică!)merită la ştiri.
E omul care aduce untul în stare consumabilă.
Asta depăşeşte "omul care aduce ploaia", fiindcă am înţeles că, de o bună bucată de vreme, ploaia poate fi "de la ei".
@Ina
RăspundețiȘtergereSună atât de veridic, încât te suspectez că eşti soţia vizionarului.
@Florian,
RăspundețiȘtergereM-ai prins! Eu sint cea care ii cumpara vizionarului margarina tartinabila, pentru a-i facilita salvarea omenirii!
@Ina
RăspundețiȘtergereDin păcate, am auzit că s-a stins din viaţă înainte de a-şi finaliza grandiosul proiect. Potrivit medicilor legişti, decesul a fost cauzat de înlocuirea untului din meniul zilnic, cu un tip de margarină suprasaturată cu E-uri.
Margarina e o moleculă asemănătoae foliei de plastic în care ne putem înfăşa tartinele, numai că eva mai hidrogenată.
RăspundețiȘtergereE-uriel sunt lucrul cel mai bun din margarină!
Mai bine unt netartinabil. Mai bine fără!
polierată: "ceva mai hidrogenată" "E-urile sunt"... Tastatura mea vrea în concediu fără plată!
RăspundețiȘtergere