Lacul codrilor…
Nu. Nu cutremură nicio barcă. Bărcile sunt interzise.
Cu 3,5 km înainte de-a ajunge la lac, scrie “proprietate privată”.
Parcurgi ce-a mai rămas şi afli restul interdicţiilor. N-ai voie foc în pădure. Nici gunoaie. Nu poţi asculta manele decât în căşti, fiindcă altfel apare lângă tine un băiat în cămaşă albă şi vestă neagră care zice că n-ai voie şi-ţi urează drum bun.
N-ai voie să pescuieşti decât dacă ţi-ai cumpărat acest drept. Pe lac te plimbi cu ce ţi se oferă: hidrobicicleta închiriată.
Vrei şezlong? Plăteşti! Vrei ciorbă de perişoare? Plăteşti! Vrei muşchi de porc a la ce vrei tu? Plăteşti! Plăteşti pentru o pagodă de îngheţată care seamănă cu coafura unei gheişe.
Plăteşti toată liniştea şi firescul unui loc bine păzit de inserţii cu zgardă de aur la gât şi tricou lycra mulat peste burtă.
Plăteşti dreptul tău de om care trăieşte din salariu, să fii lăsat, preţ de câte zile te lasă buzunarul, să fii considerat om.
Ce nu plăteşti: răsăritul de soare şi convieţuirea prietenoasă cu un cârd de raţe sălbatice ce-şi fac veacul pe lacul Bodi.
Nu plăteşti adâncul pădurii de foioase şi murele coapte.
Nu plăteşti urcuşul anevoios pe pârtia de schi, vara, printre fluturi.
Nu plăteşti imaginea căsuţei circulare de pe malul celălalt, care te culcă seara şi te trezeşte în zori, exact aşa cum e ea: de basm, la mare depărtare. Căci, de îndată ce-ai vrea să-i treci podul, un pechinez fioros răsare, înspăimântător…
V-am povestit un loc unde România muribundă supravieţuieşte politicii de dispariţie, graţie unui belfer care a luat locul acesta, probabil în locaţie şi s-a ambiţionat să încalce regulile nescrise ale dezastrului planificat, până la punctul în care, restaurantul pentru nefumători îi acceptă şi pe vicioşi, când se rup zăgazurile cerului.
Pe principiul “Ploaia care va veni/Le va potopi pe toate.”…
+(3).jpg "NONO")
Tare mi-e teamă că sunt tot mai puţine astfel de locuri, necucerite încă de manele, tatuaje, sâni supratunaţi cu silicoane, cercei în sprâncene şi în tot felul de sfârcuri, ochelari de soare purtaţi şi la closet, seringi hipodermice, bălţi de vomă, maşini parcate pe pajişte, grătare înecând în fum liziera pădurii, toalete publice pestilenţiale, şlapi, maiouri, pantofi de drumeţie cu tocuri cui şi toate celelalte semne distinctive ale omului nou, zămislit în laboratoare vechi şi ale odraslelor sale, modelate în cartierele de fiţe şi în cluburile zilelor noastre.
RăspundețiȘtergere