duminică, 16 august 2009

Sărbători fericite...




Ieri, din fericire, a fost sărbătoare mare.
Asta cu “din fericire” n-o pun pentru noi, ci pentru ei.
Pentru noi sărbătorile sunt un “dat”. Datini.
Dar pentru ei marile sărbători religioase sunt nu doar o fericire, ci şi , cum ar zice ministrul Pleaşcă, o pleaşcă.

Fiindcă...

Te poţi duce pe tărâm strict natal, asişti la slujbă, bâigui din buze ca şi cum ai şti rugăciunea, stai cu ochii pe popă ca pe butelie, dar fraier nu eşti, camera e pe tine, mai dai din buze, serios, pătruns, semipătruns, fiindcă mai există o zonă în creierul tău unde nu pătrunde nici dracu’ acolo e zona de calcul, mă filmează ăsta, sunt la ştiri, să dau din buze, poate mai apucăm un mandat, dacă nu, plec acasă, ce le zic la derbedeii dracului când ies, că de când mă ştiu, de când eram mic, de când eram NIMIC, adică primar, profesor, vin la slujbă pe cinşpe august la Nicula, stai să mai dau din buze, până se opresc ăştia din filmat, că rău n-are ce să-mi facă, intru la ştiri dând din buze în biserică, a rugăciune, bravo mie, sunt cum sunt, dar sunt dat în mă-sa de credincios, aici n-are cine să mă combată şi în plus o să fiu la ştiri, pe toate posturile.
Te poţi duce tocmai unde a înţărcat mutu iapa, la Cluj, de ce tocmai acolo, păi acolo se duce idiotu’ ăsta micu’, da’ lui îi convine, e acasă , în fine,nu mai contează, totul e să fiu la ştiri, ce bine că mi-a venit ideea asta, să stau cinstit, smerit, sincer, cu cartea de rugăciuni în faţă, n-am nimic de ascuns, nu poţi şti totul pe dinafară, nimeni nu-i perfect, noi, ăştia care nu avem timp să credem, aici până şi domnul Iliescu ar trebui să fie de acord, putem să fim deschişi progresului, mai deschidem o carte, fie ea şi de rugăciuni, dacă trebuie, dacă numai aici scrie ce trebuie să zic, o deschid, ce să fac, dar o ţin onest, la vedere, să ştie lumea că sunt perfectibil, sper că mă dă şi pe mine la ştiri, nu numai pe pitic.
Te poţi, nu te poţi, te duci şi până la Nicula, ia uite ce de lume, ce de lume amărâtă, n-am văzut de când sunt aşa ceva, uite cum îl filmează numai pe Boc, dacă nu mă filmează, măcar să apuc un interviu, să nu uit să zic că m-au impresionat oamenii simpli, care aşa simpli şi săraci cum sunt, tot vin până la Nicula, nici nu ştiam că există, ia uite şi copii, vin şi copiii la chestiile astea, trebuia să fi luat Codul la mine, dar aşa e când faci ceva pentru prima dată în viaţă, mai ai şi scăpări, e clar, am venit degeaba, nu mă dă la televizor, Doamne, fă o minune, ceva...

9 comentarii:

  1. Excelent post, după cel al Sfintei Mării pică la fix. Iar instantaneele sunt antologice. Păcat că nu ai avut un fotoreporter şi la Tismana, precis vedeam şi nişte lacrimi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Excelent comentariu, Florian!
    Mulţumesc!

    RăspundețiȘtergere
  3. Rangifer Tarandus16 august 2009, 16:53

    Renata, cred ca avem opinii diametral opuse!
    Tu pari a sugera lipsa de sinceritate la politicienii din Romania. Eu insa cred cu tarie in religiozitatea lor. Ei nu se prefac. Ei chiar cred! Bine, poate nu cred in aceasi zeitate, dar credinta si devotiunea lor e exemplara. Slujbele la care au participat, au fost slujbe ecumenice! In spiritul libertatii credintei, unii au participat sub semnul +, altii insa se inchinau la $. Asa e ecumenismul. Ce e mai demn de adorat, puterea divina, sau puterea banului? Opiniile difera. Unii parcurg ritualurile pentru a ajunge in imparatia domnului, ceilalti parcurg aceleasi ritualuri pentru a purcede in imparatia propasirii materiale. Sa fie unii mai credinciosi decat altii? Eu cred ca nu! Politicianul e calauzit aproape excusiv de credinta lui profunda (in puterea banului). Sunt cei ce cred in puterea divina la fel de devotati in credinta lor? Ma cam indoiesc... (dar acord prezumtia de nevinovatie). Poate fi banul un dumnezeu? Unii cred ca da! In lumea noastra banul face si desface practic totul. De aici si pana la divinizarea banului e doar un pas. Politicianul Roman pare sa fi facut acest pas!
    Parerea mea :)

    In incheiere as vrea sa reamintesc un fapt paradoxal: cele 2 credinte enumerate mai sus nu se exculd reciproc. Ba din potriva! Sa amintesc intru exemplificare cum se inchina o celebra reprezentanta a breslei tale la 2 altare in pararel? Cred ca nu e nevoie. Cunosti deja fenomenul :)
    Dar de ce sa ne miram cand chiar si clerul pare sa faca acelasi lucru...

    RăspundețiȘtergere
  4. RT, mă uimeşti!
    Mai mult sau mai puţin priceput, dna Andronescu îţi dă dreptate în interviul de după corvoada mediatico-bisericoasă:
    "E prima oara cand vin si nu stiu ce m-a impresionat mai tare, liturghia sau lumea, evlavia care se vedea pe fetele tuturor. E atat de multa lume, niciodata nu am vazut asa ceva. Si m-a mai impresionat faptul ca toti acesti oameni veniti aici sunt oameni simpli, saraci, care vin aici sa caute ceea ce le lipseste in viata de zi cu zi. Se vede ca puterea credintei este cea mai mare putere pe care o au oamenii"...
    Vezi că simte ea că ceva nu e în regulă: ar putea fi Domnul mai tare ca Banul? Ce e de făcut să restabilim raportul de forţe?
    Ce iluzie le dă Biserica şi noi nu suntem capabili?
    Femeie-femeie, da pân' la coadă, când e vorba de PÂINEA EI cea de toate zilele, începe să-şi pună întrebări. Măcar se miră.

    În breasla mea, RT, din păcate, majoritatea reprezentantelor (că e breaslă preponderent feminină) se închină lui Mercur şi numai de ochii lumii lui Hipocrate . Deşi au jurat în devălmăşie "primum non nocere".
    E însă prea târziu să mai reparăm asta.

    RăspundețiȘtergere
  5. renata ai uitat-o pe Roberta! Care s-a inchinat la zeul marii sambata asta:-) Pune-i o broboada in cap si ei si un busuioc in par, mai!
    Noapte buna,
    anca mica

    RăspundețiȘtergere
  6. Acolo a fost Roberta? Uite, am scăpat-o.
    Nu-i trebuie broboadă, fiindcă are. Da o poartă ÎN cap, nu PE cap.
    'mneaţa, anca mică!

    RăspundețiȘtergere
  7. Rangifer Tarandus17 august 2009, 14:20

    Mai mira pe cineva prezenta politicienilor la televiziune?! Nu cred! Atunci dati-mi voie sa ma mir de mirarea starnita de participarea politicului la "cele sfinte". Biserica si televiziunea sunt cele mai formidabile instrumente de propaganda politico-electorala! Asa se controleaza masele. Televiziunea e un instrument recent in arsenalul politic, dar biserica a fost si va ramane cel mai vechi si mai eficient instrument de manipulare si control al maselor. "Sa dam cezarului ce-i al cezarului"... Chiar si Ceausescu a fost servit in mod obedient la vremea lui. Cu rugaciuni, slujbe si indemnuri rostite chiar de la altar (au existat si cateva exceptii notabile, dar rare). In Romania preotii sunt slujbasii statului. Cine le plateste leafa si le construeste biserici?! In majoritatea cazurilor, bugetul statului! Cine controleaza bugetul? Politicienii, desigur! Nu trebuie sa fi un geniu pentru a profita de acesta slabiciune fundamentala...
    Dar ma exista si un alt aspect demn de mentionat: biserica este organizata pe criterii ierarhice stricte, cu juramant de obedienta in fatza ordinelor venite de la superiori... Are rost sa continui firul argumentatiei? Cred ca nu. Tristul adevar este mult prea evident. Biserica e o platforma electorala aflata la dispozitia politicienilor (din pacate).

    Propaganda politica in biserici e un lucru comun. In duminica electorala preotii organizeaza adevarate procesiuni ce se desfasoara intre biserica si urnele elecorale, in coloane lungi si disciplinate. Multi clerici au devenit politicieni cu acte in regula (unii au ajuns chiar in parlamentul Romaniei). Intre politic si biserica exista o relatie foarte stransa de interdependenta si un pact tacit de sprijin reciproc.

    RăspundețiȘtergere
  8. Adevăr grăit-ai, RT!
    Ce-mi pare rău, că nu pot să te contrazic. Grija preoţilor pentru cele lumeşti e uneori mai exagerată decât a celui din urmă muritor, plin de păcate. Mie nu-mi scoate nimeni din cap ideea că instituţia bisericii este un obstacol sigur în calea comunicării cu divinitatea , atât pentru cei care cred în existenţa ei, cât şi pentru cei care se îndoiesc. Cum subiectul e delicat, prefer să nu insist pe el. Ori de câte ori am cârtit împotriva profilului moral al slujitorilor lui Dumnezeu pe pământ, mi s-a spus că poate n-am întâlnit eu persoanele potrivite, preoţii cu har...
    O zi bună şi... ne mai sfătuim ce e de făcut! :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Rangifer Tarandus17 august 2009, 19:46

    Renata, cred ca si aici e vorba de o problema institutionala. Rolul bisericii a fost pervertit in decursul timpului. La inceput, institutia bisericeasca a avut un rol educativ (scoala religioasa, diseminare informationala si consiliere psihologica). Pe urma insa biserica a incercat sa devina un intermediar intre oameni si dumnezeu! In loc sa ajute omul sa dezvolte o relatie directa si personala cu dumnezeu, biserica se interpune intre credinciosi si dumnezeu, pentru a intermedia acesta legatura. Schisma bisericii a survenit tocmai pe acest fond (cine si cum sa controleze in mod efectiv relatia dintre dumnezeu si oameni). Fiecare institutie omeneasca poarta in sine germenele tentatiei de a dezvolta un monopol total pe domeniul propriu de activitate. Beneficiile potentiale sunt mult prea mari (prestigiu, putere, control, bunuri materiale, etc).

    Pe urma apare si rivalitatea dintre diferitele culte religioase (cine are biserici mai multe, mai mari, mai ornate, etc). Chiar in interiorul aceluiasi cult exista o competitie acerba (cine are casa cea mai meseriasa si masina cea mai bengoasa, etc). Exista o relatie directa intre cantitatea de bunuri lumesti acumulate si inaintarea accelerata pe scara ierarhica. Avutia inseamna putere, iar puterea poate fi folosita in multe scopuri...

    Acest sistem nefast nu e favorabil celor cu har. Oamenii cinstiti cu greu pot razbate. E foarte similar cu sistemul politic, dar nu numai...
    Ar trebui facuta o reforma radicala si schimbat totul din temelie. Clerul ar trebui sa treaca inapoi in slujba divinitatii si a creatiei divine: omul.
    Ei ar trebui sa fie in slujba oamenilor, nu oamenii in slujba lor.
    Parerea mea :)

    RăspundețiȘtergere