+(3).jpg "NONO")
The Book Pitch. Alegerea cititorului.
-
De fiecare dată când mă întâlnesc cu câte un pretenar, sunt întrebat ce-am
mai scris, dacă mi-a mai apărut vreo carte sau ce va mai fi să fie. Îmi
place să...
Acum 2 zile
suntem iubitori de ponei roz
RăspundețiȘtergerepatapievici
E tareeee !
RăspundețiȘtergereSabin Balasa n-a avut nici pusca si nici curea lata. Astazi am descoperit ca exista incompatibilitate si la topor ...
RăspundețiȘtergerePentru primul anonim.
RăspundețiȘtergereDacă sunteţi iubitori, nu-i suficient. Trebuie să fiţi şi crescători de ponei roz.
Matilda, mereu am vrut să te întreb...
RăspundețiȘtergerePisica din poză e o poză care-ţi place sau e o pisică pe care o cunoşti? Fiindcă pe mine mă amuză de fiecare dată.
Anonimule DOI,
RăspundețiȘtergereCu durere în glas, te anunţ că nu m-am prins de faza cu toporul. Amănunte?
Nu trebuie sa fiti indurerata, fiindca nu merita. In primul rand, sunt anonim fiindca nu stiu cum sa selectez profilul. Am vrut sa apara numele meu de internaut, ALM, si n-a iesit decat un anonim. Eu sunt unul din cei care-l iubeste pe Sabin. Este un inovator in arta, un stil inconfundabil. El a manuit doar penelul, cu deosebita gingasie. B-a fost compatibil nici cau haulelile nesimtite, nici cu demonstratii de balet cu coasa si, mai nou, nici cu cioplitul butucilor:
RăspundețiȘtergerehttp://www.realitatea.net/emil-boc-a-cioplit-un-trunchi-de-copac-cu-un-topor-la-gura-humorului--vezi-video_705253.html
ALM
Oh! M-am lămurit, domnule ALM. Puteţi semna cu numele la sfârşitul comentariului, ca o pe o scisoare obişnuită.
RăspundețiȘtergereChiar nu mă deranjează! Totul e să ştiu cum să mă adresez.
Iată...
ALM,
Am frunzărit articolul. Acum are sens.
Boc, aşa rudimentar cum e, se potriveşte cu unelte tăioase, bocănitoare, crestătoare, împungătoare.
E monumentul suficientismului pe pământ. Neştiind să facă nimic temeinic, conform unei învăţări prealabile şi nu unui dat cu părerea sau cu toporul, are senzaţia că se descurcă în orice.
E expresia românismului de jos: nimic din ce e făcătură, nu mi-e străin. :)
Bălaşa, ca pictor, da. Îmi place şi mie, cu nişte rezerve. N-a avut curajul să exprime inclusiv Urâtul. Şi apoi, s-a aciuat pe lângă curte.
Şi Haendeal s-a aciuat, dar a ieşit altceva.
În fine!
Despre Bălaşa, dacă vreţi, altădată. Eu, ca un diletant, dacă acceptaţi poziţia.
Iertaţi greşeli de dactilo imposibile! La Haendel e de nesuportat!
RăspundețiȘtergereGraba!
Nu va faceti probleme stimata Renata, greselile de ortografie le iau in seama numai cei care nu vad (sau nu vor sa vada) fondul. Trebuie sa stiti ca atunci cand Sabin s-a aciuat nu prea erau alte posibilitati de a trai din arta. Incercati sa nu vedeti omul ci numai tusa penelului. Apoi, intamplarea mi-a adus aminte de un episod cu Goya si Inchizitia spaniola: Inchizitia (un fel de DNA al Spaniei) s-a "ofuscat" la aparitia tabloului "La Maja Desnuda" si l-a audiat, invinuit de stil lasciv. Pictorul a replicat: lascive sunt numai gandurile celor care privesc tabloul!
RăspundețiȘtergereALM
Domnule ALM,
RăspundețiȘtergereGoya a pictat o pânză identică, Maja Vestida. O ţinea de acoperire.
Când s-a aciuat Bălaşa pe lângă cârmaci, să-i pună primei doamne horbote de flori în păr, Corneliu Baba picta altceva. Şi trăia. Doamna Margareta Sterian picta şi ea şi trăia.
Aş vrea să ştiu câte pânze, fresce,tapiserii au fost create pe vremea aia A) fiindcă moartea prin inaniţie rânjea la artist; B) cu pistoletul la tâmpla artistului, adică ori o pictezi pe Leana ca pe Ileana Cosânzeana, ori înfunzi puşcăria.
Dacă îmi furnizaţi un singur exemplu, sunt capabilă să-l declar pe Bălaşa erou al neamului.
Până atunci rămâne un pictor talentat care s-a orientat.
Vă supăraţi?
De ce sa ma supar stimata Renata daca reiterati ce am spus eu? Nu va uitati la om si totul e OK.
RăspundețiȘtergereCorneliu Baba nu a avut "ocazia" s-o picteze pe Leana, varful lui de creatie apunand inainte de aparitia "codoiului" in viata politica. Dar a pictat la otelari si tarani cat ceilalti la un loc. Cam aceiasi situatie cu Margareta Sterian (dar fara otelari si tarani). Sa nu uitam ca dna Sterian a fost o artista complexa.
N-am afirmat nicaieri ca Balasa ar fi vreun erou. Este doar un pictor cu un stil inconfundabil si, dupa parerea mea, placut.
Am inteles din scrierile dvs ca nu sunteti chiar la prima tinerete. Chiar asa repede ati uitat? Cati dintre noi n-au facut compromisuri si cati nu au crezut sincer in socialism? N-ati fost niciodata antrenata involuntar in sarabanda cultului personalitatii? Regret ca trebuie sa recunosc, eu n-am fost vreun dizident ...
ALM
Domnule ALM,
RăspundețiȘtergerenu sunt la prima tinereţe, doar la una dintre ele.
Bălaşa e inconfundabil.
Baba, la fel.
Totuşi, când zic Bălaşa, văd incomensurabile pânze cu ceauşeşti metamorfozaţi în semizei, pentru cîţiva arginţi.
Când zic Baba, poate nu văd nimic.
Atunci deschid un album cu picturile lui şi-l descopăr, un pictor fidel crezului său artistic.
De câte ori deschid albumul Baba, mai descopăr ceva din obsesia artistului.
De câte ori zic Bălaşa, văd o Leană transformată în Zână, cu un efort de revizuire a imaginii aproape umilitor. Din pricina acestei viziuni, nu simt nevoia să răsfoiec Bălaşa.
Poate că, peste 100 de ani, consumatorii de pictură românească vor da un verdict mai pertinent. Eu sunt subiectivă.
Întrebaţi câţi dintre noi n-au făcut compromisuri şi n-au crezut sincer în socialism?
Nu ştiu câţi.
Eu mă număr printre cei care "n-au făcut" şi "n-au crezut".
Stimata Renata,
RăspundețiȘtergereSper sa nu ma excludeti dintre corespondentii dvs daca n-am avut aceiasi tarie de caracter. Probabil ca si parintii au fost "de vina". Chiar daca tata provenea dintr-o familie mai mult decat instarita, care a pierdut aproape totul in 1948, nu a purtat ranchiuna sistemului si si-a croit o noua viata. Poate, in subconstient, am inteles demult ca Romania este una si regimurile vremelnice sunt alta. Sunt bucuros ca tata a avut dreptate ...
ALM
Domnule ALM,
RăspundețiȘtergereV-am citit adesea pe un alt blog şi aproape mereu am fost de acord cu opiniile dv. Nici ai mei nu au purtat ranchiună sistemului. Au supravieţuit anilor mai mulţi sau mai puţini de puşcărie comunistă şi au încercat să trăiască în continuare sub acelaşi sistem. N-au reuşit să creadă in el, insă. Eu, l-am dispreţuit. Aşa cum il dispreţuiesc şi pe acesta, nou, care e aceeaşi Mărie cu altă pălărie. Nici eu nu confund România, ca loc unde m-am născut cu sistemele care o guvernează.
Dacă v-am câştigat printre interlocutorii mei pe acest blog, sper să vă şi păstrez.
Mă mai involburez eu, mai dau în foc, dar vă asigur că aveţi toată simpatia şi preţuirea mea.
Aşa că vă aştept oricând, sub oricare dintre textele mele, cu comentarii oricât de critice sau prietenoase, bucurându-mă că felul în care scriu vă stârneşte interesul.
Fiţi pe pace, indiferent de cât de diferite ne-ar putea fi opiniile la un momentdat, n-o să am reacţii de tip R.I. :)
O zi bună vă doresc şi vă mai aştept prin gară.