Leapşă curat-murdară

Ce leapşă-i asta, Lucia ?
Mie nu-mi mai arde de râs. Dar, cine ştie, poate lui Caragiale, da.

Actul I – scena 1.

Vară, soare, plajă privată , şezlong conţinând Udrea topless, în poziţie tolănit. Alături stă Emil, perfect echipat, cămaşă mov cu mânecă lungă, pantaloni negri de ştofă, ciorapi supraelastici mov, pantofi – logic! – negri, cu cioc.

Ambii fac nimic. Udrea există. La soare. Emil se relaxează în poziţie de drepţi.
Briza mării îi răcoreşte oasele parietale, asudate de efortul de-a părea relaxat.
Două pete mari, indigo, sub axile, pe cămaşa violet deschis, stau mărturie că briza face şi ea ce poate. La subraţ Emil transpiră abundent, dacă nu s-a dat cu şprei, e treaba lui.

Cel de-al treilea personaj care trebuie cumva semnalat ca prezent în scenă e Gândul lui Emil. (Se poate folosi un efect sonor banal, o tablă scuturată, un cântat la fierăstrău, ceva care poate fi gustat de, inclusiv, muncitorul la şaibă.)

Nici Gândul lui Emil nu face mare lucru. Doar se preocupă. Că dacă s-ar putea măcar descălţa, unde să-şi pună pantofii. Sub şezlong?
Dar dacă se doar descalţă, pierde doi centimetri. În definitiv, funcţia de prim ministru îi asigură un fel de drept la liber arbitru, ar putea să-şi dea jos pantalonii. E totuşi pe plajă. Să-şi scoată pantalonii. Oricum, cămaşa vine peste.
Pantalonii ies şi ei peste pantofi. Sunt destul de largi. O să rămână, firesc, în pantofi, şosete, slip, cămaşă descheiată la primii doi nasturi.
Oricum, nu el e în misiune de făcut plajă, ci doar ea.
Bun. O să-şi scoată pantalonii…

Tocmai atunci, Udrea zice:
- Emile, dă-mă pe spate!
Gândul lui Emil se contractă, depăşit de noua întorsătură a intrigii. Planul cu pantalonii cade. Pantalonii pot să rămână pe el. Cea care trebuie să cadă, cu adevărat, e cămaşa.
Rapid!
Îşi descheie nasturii febril, suge burta, bombează pectoralii, încordează bicepşii, tricepşii, deltoizii, sfenoizii (nu, ăsta e un os) şi apare la bustul gol , aşa cum ni-l închipuim şi la sala de fitness, unde un domn Bogdan i-a spus că impozitul pe profit se plăteşte anticipat şi nu e corect.

Între timp, Udrea, care scotocise îndelung în poşeta ei imensă, găseşte tubul de lapte de corp şi i-l întinde fără să deschidă ochii…

E, de-aici încolo, să vie Maestul Caragiale, să scrie mai departe!...
Sau care o avea chef, pe ninsoarea asta.

UPDATE: Ia staţi un pic, că avem un voluntar! Domnul Florin Matei are idei! Ia ziceţi, domnule Matei, pe blogul dumneavoastră, ce se întâmplă mai departe!...

Uite că mi s-a luat leapşa, Lucia, la Florin Matei .


.