miercuri, 28 aprilie 2010

Mă bucur, mai vreau şi mă râz, patria mea!…

Mă bucur că am avut dreptate. Încă de-acum o lună am scris, printre rânduri, că actualul ministru al învăţământului se apleacă atât de conştiincios în faţa nevoilor (cerinţelor) naţiunii conlocuitoare de-a învăţa exclusiv în limba ei maternă, la orice nivel, încât n-a mai fost capabil să se îndrepte de şale şi-a rămas aşa, încovoiat, de dragul unor băieţi culţi şi fermecători din Guvern care poate n-au patru case, dar “doi case” tot au şi fac “un majoritate” când e vorba de vot pro-portocaliu.

Mă bucur că doamna doctor Monica Pop a apucat să povestească măcar câteva aventuri de-ale spitalelor, în ceea ce priveşte achiziţiile de consumabile, făcute cu bisturiul Ministerului Sănătăţii în coastă. Sigur că, emisiunea numindu-se “Ora de foc”, cei doi moderatori au avut o curiozitate moderată faţă de asemenea dezvăluiri, fiindcă dacă ar fi aţâţat-o cu întrebări, se punea de-un incendiu şi focul nu s-ar fi stins cu simple ridicări din umeri ale actualului ministru, informat mai ales asupra efectelor nocive ale maionezei asupra omului sănătos şi mai puţin asupra efectelor piocianicului asupra aceluiaşi, spitalizat însă.

Mă bucur că avem probleme cu câinii comunitari şi că orice articol pe tema aceasta atrage interesul cititorilor mai ceva decât proiectul Roşia Montana.
Mă bucur că sosesc, în urma haitelor de maidanezi, care trebuie de urgenţă rezolvate, cohortele de porci şi găini care au dreptul la un trai decent, în condiţii omeneşti.

Mă bucur că se votează coplata în sistemul sanitar, în aşa fel încât vor exista, în sfârşit, nişte bani siguri şi direcţi către sănătate, pentru că cei strânşi prin asigurări iau, oricum, căi lăturalnice şi nu mai ştie nimeni de soarta lor.

Mă bucur că de 1 Mai, la mare, vor defila chelneri, cameriste, recepţioneri şi bucătari, probabil că trebuie să-i mai vedem o dată, pentru ultima oară, înainte de-a nu mai ajunge niciodată la mare pentru că nu vom mai avea nici pe unde, nici de ce şi nici cu ce.
Mă bucur că Elena Udrea ne dă Andreea Bănică şi Puya, în concert de 100000 de euro pe litoral, în timp ce pe noi ne ia Gaya!

Mă bucur, ader, îmi place, voiesc mai mult, mai multă robertă anastase, mai multă ebă, mai mult videan, la videan vreau bis, vreau să-l cheme o televiziune care nu dezinformează, să-l prezinte pe cucernicul domn TAKE, tipul care i-a vândut pământ pentru mausoleul personal de la Snagov, vreau maşini sburătoare care se alimentează cu scuipat, vreau !...

Vreau un loc sigur, bun, la geam, la parterul azilului de bătrâni unde-i internează Boc pe muribunzii care suntem.

Şi fiindcă mă bucur şi mai vreau, de aceea mă râz…

8 comentarii:

  1. Luaţi loc în fotolii, spectacolul grotesc continuă ! Deocamdată, se rîd ei de noi, dar nu aplaudaţi, nu cereţi bis. Vine vremea noastră curînd, curînd...

    RăspundețiȘtergere
  2. Matilda,
    îţi respect optimismul ca pe antibioticul de ultimă generaţie ce ne-ar putea salva. Dar, părerea mea, e că nu. E prea târziu. Vremea noastră a trecut.
    Sigur, ne putem comenta demn sfârşitul.

    RăspundețiȘtergere
  3. Renato! Maestro! Ma, doamna!
    Asa nu se mai poate! E timpul sa punem de-un protest. Asa, spontan, cum fuge cite-un ochi la un ciorap de dama...
    Ca daca tot asiguram gainilor si porcilor conditii omenesti, n-ar fi cazul ca si noua, oamenilor, sa ne fie garantate, prin Constitutie, conditii porcoase si gainaresti?
    Ori, cumva, tocmai asta se doreste prin modificarea Constitutiei? Apai, sa ne spuna, sa nu ne tina asa, in tensiune ... alternativa!

    RăspundețiȘtergere
  4. Augustin,
    Avem deja condiţii egale, măcar în ceea ce priveşte stresarea, egale cu ale dobitoacelor in discuţie.
    Dacă o să fie cum a ordonat Boc, adică nu le mai bate, nu le mai ceartă, nu le mai ţine spânzurate de picioare, condiţiile lor devin mai fericite.

    RăspundețiȘtergere
  5. Regret din suflet ca nu mai am nicio putere sa ma amuz. Traiesc cu impresia ca suntem in situatia sclavilor care s-au impacat cu ideea ca sunt sclavi si care se amuza atunci cand stapanul face vreo boacana sau vreo farsa.

    Amicii mei de pe "afara" ma intreaba mereu: voi aveti tupeul sa afirmati ca ati facut o revolutie? De fapt acum nu ma mai intreaba, au aflat de la mine ca in Romania a avut loc o "decembriada", o lovitura de stat poreclita "revolutie". Acum ma intreaba cum stau cu sanatatea si ma sfatuiesc sa ma duc pe la ei daca am nevoie sa fiu internat in vreun spital. N-am nevoie dar nici daca voi avea nevoie nu mai am chef ...

    Am incercat sa aflu daca in istoria Romaniei a mai existat un guvern cu atat de multi ministrii penali. Au fost prosti dar nu hoti de asemenea anvergura. Poate nu ma credeti? Astazi va livrez un link despre un ministru extrem de important intr-o tara normala. Cunosc povestea extrem de bine si va asigur ca este adevarata. Puteti vedea cum, dintr-un derbedeu, se naste un milionar in euro, facut si general la ceas de taina de toti presedintii post decembristi:

    http://www.rosengren.us/

    RăspundețiȘtergere
  6. renata esti pfutere!

    Ooops, pardon... ma scuzati va rog?

    anca mica

    RăspundețiȘtergere
  7. Nici eu nu mă amuz, Alexandru...
    Ştii schema aia de la circ, unde "asistentul" stă legat la un panou şi un tip legat la ochi azvârle cuţite care se înfig în panou şi ocolesc corpul acelui contenţionat?
    Imposibil să nu fi văzut vreodată un asemenea spectacol!
    Te-ai uitat la faţa celui atât de sigur de priceperea arucătorului de cuţite? Stă acolo, în faţa morţii, afişînd o mare relaxare şi încredere. Traduse printr-un zâmbet larg.
    Dacă ai un binoclu la îndemână şi îi studiezi "surâsul fericit", observi că-i doar un rictus cumplit, înţepenit. Obligatoriu.
    Cam aşa "mă râz" şi eu.

    RăspundețiȘtergere
  8. anca mică,
    :))
    "pfutere" are vreo legătură cu pfoten? Cu "vier pfoten"? Lasă-mă să cred că da!
    Uneori eşti imposibil de imprevizibilă.
    Vezi că mă feresc de cuvântul "genială", ca să nu se creadă că te perii... :)))))))

    RăspundețiȘtergere