joi, 18 martie 2010

Joia dulce

Azi, până la 17:50 nu s-a întâmplat nimic interesant. Deşi era joi şi purtam ceva violet, cum a zis Şobolanul Rozaliu că e mai bine, ziua a decurs într-un oranj liniştit. Ca toate zilele de la 6 decembrie încoace.

La 17: 50 a sunat telefonul.
O voce zglobie dar înfiptă, care s-a recomandat. Am uitat instantaneu cum o cheamă. Zicea că domnul X (o cunoştinţă) a sfătuit-o să mă contacteze, eu fiind o persoană foarte deschisă la nou, adaptabilă, receptivă…
Pe scurt, tipul mă ridicase în slăvi ca să scape de ea, dar pe moment, în prostia-mi, am crezut că-mi face vreo ofertă de colaborare la ceva plăcut, din care ies bani dar nu simţi că munceşti.
I-am zis “vă ascult!”, pe cel mai receptiv la nou ton de care sunt capabilă.
Zice:
- Reprezint agenţia de asigurări (lampa entuziasmului a pornit să fileze) Alico şi vreau să vă propun trei pachete inte - ( aici s-a stins de tot) – resante, pensia privată, asigurarea de viaţă şi asigurarea de sănătate.
În bezna dezamăgirii, mi-am aprins o ţigară şi i-am zis:
- Aţi pierdut trenul cu pensia privată. Am 50 de ani. Ratele anuale m-ar cocoşa.
- Dar mai aveţi încă CINCISPREZECE ANI! Conform noii legils…
- Să trecem peste asta, zic.
- Ba să nu trecem! Veţi munci până la 65 de ani.
- Poate că nu, zic, nu vreau să vă pierdeţi timpul cu mine, nu cooperez la pensie privată.
- Atunci o să încheiem o asigurare de viaţă, zice.
- Nu-mi asigur viaţa, domnişoară! Mie îmi place să trăiesc riscant. Nu sunt clientul potrivit.
- Dar ştiţi cât de mari sunt cheltuielile de înmormântare, acum? Un ajutor de înmormântare ar fi, pentru familia dumneavoastră..
- Domnişoară, zic, ştiu cât sunt cheltuielile de înmormântare, fiindcă am avut recent una, în familie, dar nu mă interesează oferta. Aş vrea să încheiem discuţia.
Eu tot încercam să fiu politicoasă, că n-aş fi vrut să-i pricinuiesc domnului X neplăceri, dar chiar n-aveam chef să-mi calculez cheltuielile la un posibil deces personal.
Fata nu se lasă şi atacă asigurarea de sănătate. Aici eram blindată. Am! Adică posed. Un medic de familie pe care nu l-am văzut niciodată şi-mi doresc să nu trebuiască să-l cunosc, plătesc cota legală, nu mă formalizez, când am nevoie de doctor, apelez la doctori prieteni, de regulă nu mi se primesc “atenţiile”, prin urmare…
Zice:
- Să presupunem că v-aţi îmbolnăvi de cancer.
Cred că mi-a crescut discret tensiunea:
- E joi după amiaza, duduie! Ora 18. N-am chef să presupun că m-aş îmbolnăvi de cancer. Nu vreau să vorbim despre asta!
E de neobosit! Reia imperturbabil:
- Nu spun că aveţi cancer, dar s-ar putea să vă îmbolnăviţi de cancer, la un momen'dat. Ştiţi cât costă un transplant de măduvă? De ce credeţi că există anunţurile umanitare? Vreţi să ajungeţi în situaţia disperată, să strângeţi bani din donaţii? Nu-i mai bine…?
Am închis.
Şi m-am întrebat dacă şi asta e o tipă din aia care munceşte peste program, în disperare, să-şi impresioneze patronii.
Dacă da, atunci, bine…

18 comentarii:

  1. doar atat?
    niciun martor de-al lui iehova, niciun fel de penticostal nu ti-a batut la usa?
    ehehe, sunteti doar la inceput de drum. vaccineaza-te, Renata, fii pregatita sa-ti primesti musafirii:)))

    RăspundețiȘtergere
  2. Daca nu ma insel, Alico este varianta rebotezata a "celebrei" AIG (aia cu Raduleasca), una din bancile de la care a inceput actuala criza. N-as avea incredere in Alico nici sa-mi tin ceapa in seifurile lor. Cu toate astea, am o asigurare de viata la ING. Am incredre in olandezi si Misu Negritoiu ...

    ALM

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu e bine, Renata! Nu e deloc bine!

    Că una e să mori asigurată la Alico, caz în care vei merge în Împărăţia Cerului, iar ei vor rămâne pe Pământ cu conturile pline, şi alta e să mori aşa cum au murit oamenii până acum.

    Adică cel puţin câteva milenii de moarte neasigurată. Îţi dai seama ce lume ignorantă a trăit pe scoarţa terestră, până ce pe lume au apărut societăţile de asigurare de viaţă?

    Îţi dai seama câte miliarde de oameni au murit proşti, fără să se bucure de binefacerile celor ce ne vor doar binele? Chiar şi după moarte. Garantat!

    RăspundețiȘtergere
  4. aaaa!!! Agentii de asigurari!!! Neobositi, intr-adevar. Am avut de-a face cu doi- o papusa de la ING si un junior de la BCR Asigurari. Amindurora le-am promis o intilnire sub presiunea de neinfrint a telefoanelor insistente. Pe amindoi i-am avertizat ca VIN LA INTILNIRE CA SA SCAP DE EI, dar nu voi semna absolut nimic, deci isi pierd vremea cu mine. Fiecare mi-a raspuns, fericit (au fost vreo cinci ani intre cele doua situatii) ca NU CONTEAZA!!! DOAR SA NE INTILNIM! Bineeeee...
    Ambele intilniri au decurs la fel, la a doua am avut un deja-vu. Anume, astfel: uite ce oferta excelenta avem noi pentru cind o sa muriti. Nu ma intereseaza- zic- pentru cit traiesc, aveti ceva? Pai, da. Uite, ne dati noua banii si noi vi-i dam inapoi cindva. Bine- dar, daca am nevoie de ei intre timp, pot sa vi-i cer? Siguuuur!-au zis, fericiti ca ma pot ajuta- sigur! Dar ni-i veti da inapoi cu dobinda, ca pe un credit. Hai, pe bune! M-am uimit eu- va platesc dobinda pe banii MEI?! Pai, da...Si asigurarea aia minunata de sanatate? Pai, e pentru boli grave- leucemie, cancer, ca sa nu trebuiasca sa faceti cheta pentru operatii in strainatate. Da- zic- se poate intimpla oricui, ia sa vedem. Cit imi dati pentru asigurarea asta? Pai, la prima de asigurare de atit (una din cele mari, ca io ma respect cind discut despre bani pe care nu ii am) primiti 200 de milioane. Dar ii primiti DOAR dupa ce se efectueaza operatia/ tratamentul. Aaa...zic eu, un pic dezamagita...pai, oamenii se chinuie sa adune 130-140 de mii de Eu, am vazut eu...ce sa fac eu cu banii astia? Pai, tot e un ajutor, orisicit!- ma lumineaza agenta/agentul. Pai, ce ajutor, daca mi-l dati DUPA?! eu tot trebe sa fac cheta INAINTE, nu?! Mda...
    Bun- zic- ia sa vedem, cit imi dati pensie. Atit plus atit ori atit, impartit la- sa zicem- atit, rezulta atit. Pai, zic- obtin mai mult daca ii tin in banca; totusi, care e avantajul meu sa va dau banii mei voua? Aaaaaa!- au devenit amindoi luminosi (ati retinut ca aceeasi scena s-a petrecut cu doi oameni diferiti, la cinci ani distanta in timp?)- pai, asta e avantajul: ca la noi sinteti OBLIGATA sa platiti ritmic, asta va va face sa economisiti! La banca nu veti economisi niciodata banii astia, daca nu sinteti OBLIGATA! Mooooaaaaaamaaaaa....zic...uau...da, domnule,e avantajoasa rau asigurarea aia, ce sa mai incolo si incoace...semnez contractul si devin sclava voastra...hai, pa...
    De atunci, de cite ori ma suna cite unul dintr-astia, incerc o singura data sa ii refuz politicos, dupa care devin nesimtita.

    RăspundețiȘtergere
  5. Hai-Hui,
    martorii lui iehova nu dau telefon, sună la uşă. Duminica. Au un plan necunoscut mie, ori te scot din baie, ori te întrerup dintr-o chestie mişto, ori te trezesc din somn.
    Sunt un fel de spam în real. Cu ţiganii care vând covoare furate, prosoape furate, telefoane furate, crătiţi şi cazane de ţuică.
    Nu ştiu dacă am apucat să-ţi spun că am firul tăiat la sonerie şi am refuzat să mi se instaleze interfon!
    Dacă nu, îţi spun acum.

    RăspundețiȘtergere
  6. ALM,
    cred că ai dreptate, în ceea ce priveşte arborele genealogic al lui Alico.
    Mă bucur că ai o pensie privată la o societate serioasă.
    M-aş bucura şi mai tare dacă aş şti că ai citit punctul ultim din contract, ăla scris cu font microscopic, unde zice că societatea nu răspunde de proasta investiţie a banilor TĂI.
    Adică, dacă le dai UN LEU pe lună şi ei îl investesc într-o afacere care dă faliment, realitatea bate scenariul din contract şi tu trebuie să dai, nu să iei, la final, că eşti finanţator al lucrăturii.
    Dacă ai citit asta şi totuşi ai cotizat, înseamnă că eşti un tip foarte curajos. Tot respectul!

    RăspundețiȘtergere
  7. ElZap,
    ai zis de împărăţia cerurilor.
    Asta mă face să vreau să scriu, poate mâine, despre un apărător al împărăţiei cerurilor, cu patrafir la servici şi sacou verde în orele de colaborare la o societate de asigurări, care mi-a explicat că, degeaba Dumnezeu în marea-i bunătate ne apără de toate, dacă nu suntem asiguraţi la... GRAVE!
    Aşa se chema societatea, nu e un "fem. pl."

    RăspundețiȘtergere
  8. Ina?
    Dacă toate câte le-ai scris aici, le-ai zis, meriţi un PROFITEROL. MARE. Lucind în sos de ciocolată.
    Pentru mine, Taj Mahalul la desert!
    Cu toată dragostea!

    RăspundețiȘtergere
  9. Stimata Renata, cred ca sunteti putin tracasata si nu prea dati atentie la cele scrise.

    Nu am pensie privata, am doar o pensie nesimtita de militar si o asigurare de viata la ING. Nu stiu ce scrie pe contracte dar vad cu cat jind se uita portocaliii la pensia mea. La mine, Contractul cu Statul a fost scris cu litere mari: esti al meu si eu voi avea grija de tine! Si, pana acum, ne-am respectat reciproc ...

    ALM

    P.S. Sa nu-mi oferiti profiterol fiindca am diabet tip II ...

    RăspundețiȘtergere
  10. Fără profiterol, ALM!
    Indiferent ce aţi contractat cu o societate de asigurări, puteţi pierde banii legal, cu argumente din partea lor.
    Cât priveşte acest "eşti al meu şi eu voi avea grijă de tine", vă felicit!
    Consumaţi-vă pensia, bucuraţi-vă de ea.
    Noi, ceilalţi, neînregimentabilii, cei care nu acceptă să-şi aparţină decât lor înşile, ne vom strădui să trăim din cât ni se aruncă.
    Deşi am fost plăcut impresionată de câte ori v-am citit (nefericitul forum al R.I), nu vă ascund faptul că nu-mi plac uniformele, aşa cum nu-mi plac nici patrafirele. Prefer să răspund ordinului propriei mele conştiinţe şi să nu încalc legile moralei laice, mai degrabă decât pe ale celei creştine.
    Sper, din tot sufletul, că unicul gând care v-a mânat spre haina militară a fost dragostea de patrie şi nu eventuale facilităţi materiale pe care le oferă această carieră de-a lungul activităţii, cât şi la pensie, celor care au îmbrăţişat-o.

    RăspundețiȘtergere
  11. Iar n-ati ghicit, stimata Renata. Am fost profund interesat sa ajung militar!

    Dragostea de Patrie am manifestat-o in august 1968, cand am intrat voluntar in Garzile Muncitoresti. Apoi, relatia mea cu Patria a fost bazata pe un respect profund al esentei Patriei.

    Reiau, am ales calea "armelor" pentru un post intr-un institut de cercetari militare. Si inainte lucrasem intr-un institut de cercetari, dar am fost "momit" cu dotarile tehnice si tematica la cel mai inalt nivel. N-am purtat uniforma, dar nu din repulsie fata de ea. Eram doar un inginer cercetator. Cu patrafirele suntem pe aceiasi lungime de unda, fiindca am conceptia mea despre "divinitate", fara a fi ateu si nici habotnic.

    In ceea ce priveste facilitatile materiale, chiar daca initial au fost modeste, cu trecerea anilor au devenit importante (aproape nesimtite).

    Cu toate acestea, chiar daca eram inregimentat, creierul mi-a apartinut intotdeauna! Si, asa cum sunt de acid astazi, asa am fost si atunci. Si n-am patit nimic! In general pateau cei care depindeau de altii. Eu nu puteam fi convins sa pun genunchiul la pamant. Am fost liber prin aptitudini. Daca ati sti cate meserii am practicat, ati avea o parere proasta despre mine ...

    ALM

    RăspundețiȘtergere
  12. Fiindcă mă cheamă datoria faţă de patron :), deja sunt în întârziere, vă spun doar atât domnule ALM:
    poftiţi vă rog şi îndrăzniţi să-mi numiţi câteva dintre meseriile dv!
    Vi le pot povesti şi eu pe-ale mele :) ... Multe. Cu precizarea că absolut toate activităţile din care mi-am câştigat existenţa vreodată constituie experienţe care mi-au folosit ulterior, 100%.
    Aşa că zic să ne reîntâlnim aici, la trenul de după amiază! :))

    RăspundețiȘtergere
  13. Stimata Renata, daca va hotarati sa-mi trimiteti o adresa de mail unde sa va remit cateva capitole din ceea ce voiam candva sa devina o carte, o sa gasiti toate explicatiile. Am pornit gresit la scriere, considerand ca sinceritatea este o valoare, dar am ajuns la concluzia ca foarte multi nu pot intelege ce si cum a fost inainte de decembriada, cum de au existat si oameni in acea "teroare salbatica" ...

    ALM

    RăspundețiȘtergere
  14. Cineva spunea : " Toţi vă vor binele. Vedeţi să nu vi-l fure !"

    Pe ce criterii sunt angajate "isteţele " astea ? Sunt sinistre !

    RăspundețiȘtergere
  15. ...

    Asta-i ca şi cu dicţionarele alea celebre.
    Cauţi ce înseamnă copoi (sleuth) aici:

    http://dictionary.reference.com/browse/sleuth

    şi descoperi când vei muri aici:

    http://www2.testvice.com/

    RăspundețiȘtergere
  16. ElZap,
    mie mi s-a întâmplat cu mult mai neplăcut: am dat de "calculul morţii" pe lângă un articol de ziar, am mărturisit acolo cât fumez, câte kile am, dacă înjur când mă enervez sau doar scrâşnesc din dinţi şi, când eram gata-gata să văd DATA, mi s-au cerut bani.
    Asta mi s-a părut culmea: să plătesc pentru a fi minţită cu o statistică.

    RăspundețiȘtergere
  17. Matilda,
    foarte tare asta cu "toţi vă vor binele"! :)
    Ne mai descreţim fruntea, nu?

    RăspundețiȘtergere
  18. Domnule ALM,
    până la urmă n-avem nici unul, nici celălalt, nimic de pierdut. cumsevede.blog@gmail.com

    RăspundețiȘtergere