Premierul lor, preşedintele nostru...

Bine, chiar nu contează că s-a umilit în faţa a douăjdouă de milioane.
În curând vom fi cu mult mai puţini.

În curând, vine iarna. Apare o nouă categorie, a semisinucigaşilor.
N-o să mai fie la modă biletele de adio cu terminaţia “Te iubesc, Puiucu!”, ci acelea cu “Nu mai am de lucru!” sau “E atât de frig… mi-am făcut sepuku!”

Dan Diaconescu n-o să-şi mai permită să invite în studio un psiholog la pensie şi o fostă procuroare, actualmente astrolog de renume local, să dezvăluiască cine e autorul moral al sinuciderii din culpă comună.
O să cheme cel puţin un portar de la RADET, să depună mărturie că moartea prin îngheţ e lentă şi plăcută, e ca aia cu ierburi de vise, de la magazine intezise.

O să ne împuţinăm pe capete, prin simpatie că ne bucurăm de acelaşi branşament, o să dispărem spânzuraţi de frigul din calorifere, înainte de-a primi răspuns la petiţii, înainte de-a face dovada că noi am fi putut plăti căldura, dar fiindcă stăm în acelaşi bloc cu nişte băbăciuni care au schimbat două autobuze şi-un tramvai ca să fie de faţă când i se dezgroapă căciula lui Ceauşescu, murim cu ele de gâtul palierului, că aşa a fost să ne fie. Frig!

Branşat la căşti ca un bolnav terminal conectat la aparate de supravieţuire, doar cât să priceapă ce se vorbeşte în jurul lui, fiindcă ce se întâmplă nu-l mai interesează demult, Băsescu semăna , la Tuşvanioş, cu un muribund care se bucură că are cui cere un pahar de apă.

Nu ştiu câţi dintre noi vor supravieţui iernii acesteia, dar ăia care rămânem, hai să facem ceva, să nu-l mai vedem pe Băsescu la Tuşnad şi vara viitoare!