Omagiile mele, excavatoristului!

O parte din hoiturile guvernamentale s-au dus pe malul Siretului, primejduindu-şi pantofii ăi buni, singurii pe care-i au în gardirop. Să vadă ce? Că „mal” se scrie cu un singur „l”, când e vorba de râu şi că, momentan, Siretul şi-a fixat malurile pe unde a vrut el.

Micul Imbecil s-a dus îmbrăcat la costum şi cravată, ca orice ţopârlan care ştie că haina face pe om, indiferent ce se zvoneşte pe tema asta.

Doamna Udrea s-a dus îmbrăcată. Aici deja are o bilă albă. Faptul că a profitat de ocazie să le povestească sinistraţilor despre brandul de ţară nu trebuie să ne enerveze.

Nu s-a-mplinit anul de când ea însăşi recunoştea că nu ştie ce e ăla brand, credea că e Coca Cola. Sigur că-n situaţii limită, când nu se ajunge apa potabilă, de sete, o dai şi pe Coca Cola. Aşa că, orice ar zice gurile rele, discursul a fost la subiect.

Un prost de sinistrat supravieţuitor i s-a adresat cu „doamna prim-ministru”. De unde se dovedeşte că prostimea, dacă scapă cu viaţă, înţelege lucruri moca, mai bine ca Patapievici, care e plătit să le-nţeleagă.

N-am văzut dacă doamna Udrea îşi luase umbrela sau poşeta cu ea, dar am înţeles din ziare că şi l-a luat pe Băsescu. Un Băsescu galben la tricou. Poa’ să fie efectul diluării cu apă asupra portocaliului sau ce găsise şi el spălat şi călcat în şifonier de doamna Maria. Am zis „doamna”? Am greşit!

Sigur că un marinar învăţat cu stihiile oceanului rămâne perplex la stihii de apă dulce şi improvizează, prietenos: „Măi,de ce v-aţi pus casa aici, măi, oameni buni?”

Rezumând în favoarea noastră, e de subliniat faptul că un excavator a dus în cupa lui, până acolo unde a putut înainta ambulanţa, o femeie care abia născuse şi pe bebeluşul ei. Apoi, acelaşi excavator a cărat o femeie de 61 de ani, în criză acută de lombo-sciatică, tot până la ambulanţă.

Morala: dacă ai un guvern ca al nostru, măcar ia-ţi excavator!