Cotele Apelor Răurilor

O elevă, după ce a picat BAC-ul:
“S-au strîns câte trei sute de mii (lei vechi,n.m.) de elev şi comisia nu a avut bunul simţ să ne asigure nota 5”.

Vlădescu, făcând pe adevăratul ministru de finanţe, responsabil, onest, pus în slujba naţiei, cu orice risc:
“Am fi putut să minţim încă şase luni, să vedem ce se întâmplă…” .

Băsescu, vizitând sinistraţii din Moldova:
“Nu mint doar miniştri, secretari de stat, ci mint şi oameni obişnuiţi.”

După cum vedeţi, Cotele Răului au ieşit din matcă, dar nimic nu se întâmplă.
Ne aflăm unde eram.

În faţa deşertului, aşteptând, grupaţi şi tăcuţi, o Călăuză.

Presa Mogulilor, care ne-ar fi mâncat pe pâine cu Sare şi Poştă, se mulţumeşte cu o dietă uşoară, de vară, condimentată la limita sălciului, cu citate ca cele de mai sus.
Le pune pe tavă, le ornează, ni le serveşte. Nu le înghiţim acum, le mâncăm mîine. Sau la anu’.
Ni le prezintă şi trece mai departe, pândind Cotele Apelor Dunării, care s-au transmis timp de cincizeci de ani la ora 11:50, în română, franceză şi rusă, cu speranţa că fiecare sat înecat, îl îngroapă pe Băsescu.
Sub auspiciile acestei impresii, au organizat un teledon intitulat, eroic, “Apele trec, România rămâne”.

Normal era să se cheme “Apele trec, Băsescu rămâne”.
Uluitor, el rămâne tocmai acolo unde apele cresc şi îneacă aşezări omeneşti.
Rămâne ca cel căruia i se cere, timid, ajutorul, dar i se strânge mâna cu obedienţă, aproape că i se pupă, fiindcă românul nu are multă carte, nu ştie ce-i aia smerenie şi ce-i umilinţă, crede că-i totuna, el ştie una şi bună – capul ce se pleacă, găseşte ceva boabe de ciugulit dintr-o palmă.
Nu contează a cui. Poate fi şi una care cu dosul loveşte prietenos, - dar să se simtă şi cu faţa se lipeşte de cealaltă palmă, a rugăciune: Doamne, dă-MI! Mie, Mi. Pe Mine, Mă.


Ieri seară, pe un oarecare blog, al unui oarecare important jurnalist revenit din vacanţă, pe lângă zeci de oarecare cititori, grăbiţi să-i ureze bun venit acasă, un oarecare “mihai”, nepoliticos cu stăpânul blogului, se mulţumea să noteze:

“Noutati: Preturi in piata din Dorohoi: Pateu=1 leu,Conserve=1 leu,Paine 1kg=1 leu.Pacat de gandurile si ajutoarele de omenie.Si aceste ajutoare ar trebui regindite si gasita o modalitate ca ele chiar sa foloseasca celor care au nevoie de ele.”

După ce l-am citit, m-am gândit că numele corect al teledonului ar fi fost “Apele trec, SISTEMUL rămâne” .

Şi, cine ştie, poate scădeau cotele apelor Dunării şi ieşea o mare de lume la “Kilometrul Zero”, care cu pături, care cu pateuri, care cu furci, care cu topoare...