N-am, nici pe departe, cea mai bună mamă din lume.
În preşcolariat abia dacă auzeam despre ea, că e bine-sănătoasă, de la bunici.
Pleca la şapte dimineaţa şi venea pe întuneric, după ce eu mă culcam. Bine, poate era vina mea, că admiteam să fiu culcată prea devreme, înainte de zece seara.
În preşcolariat abia dacă auzeam despre ea, că e bine-sănătoasă, de la bunici.
Pleca la şapte dimineaţa şi venea pe întuneric, după ce eu mă culcam. Bine, poate era vina mea, că admiteam să fiu culcată prea devreme, înainte de zece seara.
Dacă o întrebi acum, era o măruntanie de funcţionară în ministerul învăţământului, tria corespondenţa miniştrilor, o adnota cu un hiperscurt rezumat, pe-un bileţel, se-ngrijea de douăşpe stenodactilografe şi pregătea masa de consiliu.
Abia pe la 15 ani am înţeles că a pregăti masa de consiliu, n-are treabă cu bucătăria . Nu mai ştiu sub care ministraesa a fost dată afară, că toate erau la fel, sigur a fost una Spornică, cititoare de c.v.-uri , unde mama figura măritată cu un fost deţinut politic.
În clasele primare ne-am intersectat doar la analiza activităţii mele, luam premiu, era de bine.
În clasele gimnaziale se uita la mine cronic mai urât, pe principiul “femeia trebuie bătută chiar dacă tu nu ştii de ce, fiindcă ea ştie”.
În liceu a devenit dictatorială.
Ştiu! Dictatorii nu se discută, se execută.
Numa’ că aia era MAMA, unu la mână şi doi… ce să mai vorbim!
Pe scurt, am învăţat să mint în regim de urgenţă.
Ca miniştirii. Poate că mama ştia. Dar se făcea că nu ştie, ca Băsescu. Doar nu eram un om obişnuit. Eram fi’sa!
Pe urmă s-a întâmplat ce se întâmplă normal, biologic. Am mai îmbătrânit.
Cu cât îmbătrâneşti, ruptura dintre generaţii se cârpeşte.
Azi suntem prietene foarte bune.
Eu am involuat un pic, ea a progresat enorm, astfel că rezultanta e pe plus, viaţa merge înainte.
Îmi zice mama, ieri, ce-a scris Elena Udrea pe blogul ei. Asta, în condiţiile în care convorbirea era telefonică şi mama n-are net.
Mă duc pe blogul nuţicii, care e violet, acum.
Mamă, mersi! N-aş fi avut cum să aflu.
Găsesc cu uşurinţă fraza care a oripilat-o pe mama, pe sursele ei, care n-are net, dar stă într-un bloc cu 10 etaje şi-mi spunea la telefon că “gumarii” nu sunt “galoşi”:
“Dincolo de faptul că şi femeile din Săuceşti, mai ales cele tinere, sunt elegante şi nu mai poartă de mult galoşi.”
+(3).jpg "NONO")
Cuuuum ? Nu ştiai ? Femeile de la ţară culeg leuşteanul din grădină numai încălţate în pantofi cu toc ! Dacă le mai dăruieşte cineva şi oarece vuitonuri, să vezi atunci recoltă !
RăspundețiȘtergereNu, Matilda, nu ştiam că fosta ţărăncuţă Udrea a uitat că gumarii nu se numesc galoşi
RăspundețiȘtergereEu mă protejez cum pot în faţa Elenei Udrea: nu intru niciodată pe blogul ei, pe considerentul că ,,cine se-aseamănă, se-adună'', şi evit de fiecare dată să mă uit în gura ei, aparent întreţinută.
RăspundețiȘtergereDar, dacă tu şi buna ta mamă ziceţi că această adevărată ministresă a futurismului le-a cadorisit pe sătence cu pantofi cu toc, pe principiul că şi alea s-au emancipat, mă aştept ca la vizita viitoare să le dăruiască şi nişte rochii de seară. Cu decolteul adecvat, desigur, şi croite de asemenea manieră, încât să lase să se vadă gingăşia umerilor şi curburile fine ale spatelui dezgolit...
Florin, s-o luăm metodic.
RăspundețiȘtergereNu e că cine se aseamănă se adună. Ca să conteşti un prost sau un deştept, trebuie să-i fi citit opera. Opera lui Udrea, chiar aşa de 3 parale, e blogul ei.
Sigur că nu-l scrie ea, are un scrib, doi, care aştern părerile stăpânei. Din servilism, cred, n-au îndrăznit să-i spună că ceea ce ea crede că se numesc galoşi, ţăranii poartă sub numele de gumari.
Poate că n-am accentuat eu corect ideea: nu-mi pasă că a făcut cadouri nepotrivite. Asta e doar o dovadă de dispreţ şi nesimţire.
Mă enervează că încearcă intens să-şi acopere originea strict rurală (susţine că e von Buzău), ba chiar se face că nu ştie cuvinte pe care, dacă le-ar cunoaşte, după părerea ei, s-ar da de gol că e ţărancă.
Sigur că există nenumăraţi ţărani cărora E.U. n-ar putea nici să le şteargă noroiul de pe tălpi. Există unii, mai puţini, care ne fac cinste în lume şi altii, foarte puţini, care au atins geniul, dar ea habar n-are. Crede că "ţărancă" e tot una cu ţoapă, mahalagioaică, ghiolbancă, melteancă şi tot ce mai e ea, de-aia se fereşte ca dracu' de tămâie să-şi amintească originile.
Dacă n-a făcut Bucureştiul port la Dunăre, vezi bine că a făcut praf portul oşenesc. I-au ales ăia, pupincuriştii de la primărie, varianta kicioasă a straiului de Oaş, aia modernă, unde fusta şi bluza sunt din acelaşi material, deşi, dacă te uiţi într-un muzeu al satului, o să vezi că tocmai în zona aceea costumul popular e foarte rafinat coloristic, fusta şi bluza sunt albe, cu broderii şi dantele, şi doar şorţul şi basmaua sunt înflorate, făcute din caşmir natural, culorile de bază fiind albul, roşul şi negrul. Pe ea au ales s-o îmbrace ţigănizat, ca să-i placă, să se simtă împodobită ca lumea.
Dar nu e ea deschizătoare de drumuri în distrugerea autenticului, în straiul popular. Au început cu 40 de ani în urmă cântăreţele de muzică populară, purtând ii de nailon, cusute cu lurex şi paiete, la pantofi de lac cu toc înalt.
Poate că ţi se par fleacuri observaţiile mele, că ce contează toate astea acum, când suntem cum suntem. Dar eu cred că suntem aici, datorită inclusiv fleacurilor. Mici paşi aparent nevinovaţi, pe drumul alienării.
renata,
RăspundețiȘtergereNu te-am acuzat că intri pe blogul Udrencei, eu n-am stomac, atâta tot. De fapt, pe tine nu te-aş putea acuza niciodată de nimic, pentru simplul motiv că ador comentariile tale.
Mai departe, cred că ţi-ai dat seama că uneori şi mie îmi place să fac pe prostu'...
Păi, Florine, să ne adunăm prost cu prost, poate punem de-o ţară. Asta în care trăim, pe mine mă depăşeşte. Pe tine, nu?
RăspundețiȘtergereÎncerc să înţeleg ţara în care trăiesc, pun în balanţă tot ce văd, apelez la terapia prin toleranţă, la descărcarea prin furie, îmi pun întrebări la tot ce văd, răspund la câte mă duce capul, fac analize de substanţă, ca să mă încurajez, citesc pe wikipedia despre toate curentele sociale care au străbătut istoria omenirii, doar-doar găsesc vreun corespondent în viaţa reală de aici şi de acum, şi, zău dacă trag alte concluzii decât că:
RăspundețiȘtergere- în marea lor majoritate, locuitorii acestei ţări, concetăţenii mei, cum ar veni, sunt plini de prejudecăţi, de superstiţii şi de credinţe barbare;
- ignoranţa face ravagii;
- lipsa de educaţie e, mai nou, un titlu de glorie;
- rare sunt persoanele sub 30 de ani care să fi auzit de bunele maniere, ca să nu mai pomenesc de Codul acestora;
- civismul, conştiinţa cetăţenească, urbanitatea sunt considerate pierdere de vreme;
- snobismul de tip balcanic, cu afişajul lui ostentativ şi grobian, a ajuns un model comportamental într-o societate care se topeşte după kitsch, sclipici de tarabă şi paiete.
- nativii din categoria ,,neam prost'' au ajuns membri ai PD.
În aceste condiţii, a face din când în când pe prostul e calea cea mai simplă de a te refugia din calea proştilor cărora, crede-mă, nici prin gând nu le trece să facă vreodată pe proştii.
@Florin Matei,
RăspundețiȘtergereEsti baiat inteligent si sincer. Surprinzator de sincer.