Dacă nomenclatorul de meserii conţine “aburitor ”, “croşetor”, “uleiator” şi “zdrobitor”, de ce n-ar conţine şi profesia de culegător?
Doar e atât de răspândită!
De la culegătorul de căpşuni, până la culegătorul de scame de pe rever, trecând prin culegător de lauri, de şuturi în fund, de drepturi necuvenite, de litere , de zvonuri, de perle…
La câte poţi culege azi, în diverse moduri, la orice nivel, trebuie să existe, de fapt, nominalizată, şi profesia de culegător. Dar nu orice culegător, ci culegător-total.
Cel care şi seamănă, şi culege.
Indiferent cât de târziu apar roadele ce-ar trebui culese, culegătorul total seamănă cu mare atenţie sămânţa ( fiindcă ce semeni, aia culegi) şi aşteaptă răbdător, dedicat, să-i încolţească firul, răsadul, să-i încărunţească barba dacă trebuie, numai să prindă momentul rodirii în toată splendoarea sa, bucurându-se de pipăirea fructului asupra căruia doar el e stăpân, fructul dulce şi păcătos numit Numire.
Ce contează câte ploi şi câte arşiţe i-au tăbăcit spinarea încovoiată?
Ce contează că un alt culegător-total, cu mult mai pirpiriu în fapte a fost deja numit la Marsilia? Acela e un culegător modest. Oricât s-o fi străduit el să-i rodească vorbele, n-a sădit nicicând o perlă ca aceasta:
“Traian Băsescu e alt gen. E influenţat de servicii, dar, în plus, psihologic vorbind, are un fel de duioşie puberă faţă de tot ce poartă uniformă.”
Auziţi? Duioşie puberă.
Ce invenţie grandioasă, încă neînregistrată la OSIM!
Trebuie să te cheme Andrei Pleşu ca să ai o asemenea uşurinţă a mânuirii sintagmelor, dar şi o asemenea jinduire după fructul Numirii, ca să ajungi să scrii apoi:
“În ce-l priveşte pe Băsescu, eu nu sunt acum într-un moment de mare simpatie pentru el…”, dispreţuind, probabil, până în ADN-ul ultimei sale celule, personajul spre care îşi canalizează o simpatie moderată, pe moment, dar sperând, cu toată disperarea, că mai există încă zeci, sute de oraşe pe lume, mult mai importante ca Marsilia, unde şi-ar putea petrece cărunţenia.
+(3).jpg "NONO")
Renata, ca să nu rămâi fără comentarii la această postare, am găsit un culegător asemănător cu subiectul. Acesta poate fi admirat într-o poză la "Cu şi/sau fără comentarii".
RăspundețiȘtergereSper să nu fie cu supărare că am îndrăznit...
L-am văzut acum, Ifim.
RăspundețiȘtergereE un culegător neprimejdios, cred. Ce-a semănat el? Un vot, odată. Apoi încă unul. La fel de greşit.
Ce culege el se vede clar pe osul nasului!
Dar culegătorii de elită seamănă idei. Opţiuni de viaţă. Pentru mulţi. De cules, culeg numai ei.
Lui Plesu ii place prea mult viata lui, ca s-o sacrifice pentru interesul comun. A spus-o chiar el, indirect, invocind chestii de structura interioara.
RăspundețiȘtergereLa v'un an dupa revolutie, un prieten mai mare, care a facut arte plastice pe vremea cind preda Plesu, mi-a spus ca Plesu e un venal.
Il admiram pe Plesu, ca atitia altii si mi s-a parut exagerata chestia cu "venal". Privind in urma, insa, imi suna altfel intrebarea simpla pe care mi-a pus-o atunci: "Ce face mă, Plesu?" Evident, intrebarea era in raport cu ce trebuia facut pe bune pe vremea aia, cind se cladea sistemul de acum. Evident, Muzeul Taranului Roman nu era un raspuns valabil. Nici Humanitas.
Atunci insa, nu intelegeam.
Uneori asteptarile noastre sint anormal de mici si d-asta nu vedem realitatea.
Chestia e ca, ma rog, n-ai chef sa te implici, sa te iei de git cu sistemul - asta e, dar barem abtine-te sa mai scrii texte de spalat creierele, prin Dilema si Adevarul, cind situatia e cum e. Ai aceasta minima constiinta si nu mai scrie abureli, daca n-ai chef sa te confrunti cu puterea, scriind pe bune.
Ca nu cred ca moare de foame daca nu le scrie.