joi, 21 octombrie 2010

Himenul elastic

Coana Vichi, pe numele ei întreg – Wikipedia, zice că himenul e o “membrană subţire care acoperă parţial deschiderea  vaginală umană”.
Cred că până aici putem fi de acord cu toţii.
Bucăţica asta subţirică de piele creează însă, prin morfologia sa, o grămadă de probleme, mituri, complexe şi scandaluri în familie. De ce: fiindcă prezenţa ei, însoţită de o discretă sângerare la primul contact sexual (ziceţi-i cum doriţi), autentifică o anume doză masivă de castitate a domnişoarei, în timp ce absenţa admite, automat, certitudinea că n-ai fost primul.
Sigur că toate frământările generate de a doua situaţie pot fi atenuate, dacă  ştii câteva lucruri elementare despre tipurile de himen şi fiziologia lor care, în mod natural, coexistă pe planetă.
Unul dintre cele mai controversate modele  este cel  elastic”.

M-aş putea lansa într-o lungă dizertaţie despre himenul elastic şi-am putea ajunge, în final, la concluzia că lucruri, fenomene, întâmplări care sunt - există!
Dar ne trebuie măcar un exemplu, ca să purcedem la aprofundarea problemei.
Păi, eu zic că cel mai potrivit exemplu din lumea înconjurătoare, pentru categoria himen elastic, e Ciutacu.
De ce?
Fiindcă la el, mereu,  e prima oară.
Cine sângerează, deontologic,  la un colţ, dar până la urmă se lasă pătruns de misiunea de ziarist imparţial, inteligent, a-tot-cuprinzător şi suportă o confruntare de un ceas din care iese cu onoarea neştirbită?
Ciutacu!
El  zice că Udrea nu are ce căuta la mine în emisiune, din simplul motiv că nu are capacitatea intelectuală de a purta o discuţie de o oră cu mine”.
Şi, totuşi, ceva mai târziu,  tot el o invită.
Că asta e caracteristica himenului elastic: e elastic.
E mereu ca nou.
A supravieţuit el violului limbii române la întâlnirea cu EBA.
A plutit ca “un prinţ din Levant îndrăgind vânătoarea” [de rating], prin cele două lacuri demenţial de albastre ale ochilor penalei Ridzi. 
Acum, era cât pe ce să joace o partidă de şah cu întemeietoarea republicii Norvegiei – noroc că ea n-a avut timp.
Şi, în loc să-i mulţumească Cerului că l-a scăpat de ireversibilul ridicol din care nici elasticitatea himenului nu l-ar fi putut salva, domnul Ciutacu ce face?
Cenzurează comentariile pe blog.
Le lasă numa’ p-alea entuziaste, semientuziaste, moderat entuziaste  - spre scârbite,  care admit, din plictiseală sau  din curiozitate strict umană că da, poţi invita la “Vorbe grele” o "prostituată al cărei model politic a fost Evita Peron…"
Ultima caracterizare, scrisă cu italice,  nu-mi aparţine.
Îi aparţine elasticului Ciutacu.

Eu, din respect pentru stirpea umană, continui să cred că Elena Udrea nici nu există.
E doar un accident.  Un sughiţ. Un râgâit. Un pardon la râgâit. Un pârţ care trece neobservat, când cineva îşi drege vocea.


Şi Ciutacu voia să-i ia interviu!...
  

39 de comentarii:

  1. La fel gandesc si eu Renata.
    Unii oameni pentru rating sunt in stare de orice :(

    RăspundețiȘtergere
  2. Theo, mă bucur că gândeşti aşa.
    Dar cel mai tare mă bucur că, în punctele esenţiale, alea care dor la coloana vertebrală, n-avem divergenţe.
    Sigur, ratingul poate fi asimilat şi altor categoorii de avantaje.

    RăspundețiȘtergere
  3. comparatia e OK si atrage ochiu cititorului. ii trezeste curiozitatea.
    io insa nu la-s *ute pe ciutac pentru ca nu-mi trezste ni'ca.

    orishcat(!), ma-nbucur(!) c-ai ajuns la concluzia de mai sus:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Renata, rar poate trece un pârţ neobservat, oricât şi-ar drege făptuitoarea glasul, sughiţul sau râgâitul. Ştii şi tu de ce: pentru că miroase.
    Despre Ciutacu eu am (de multă vreme) următoarea părere: e alunecos, aidoma unui pârţ insinuat, cu discreţia cerută de etichetă, la o serată cu icre negre şi şampanie. Pun pariu că, la o adică, ar întoarce armele fără să clipească.

    RăspundețiȘtergere
  5. Stii ceva, madam?
    Ai inceput sa semeni a ziarizda!
    Pui un titlu shocant la text ca sa-ti asiguri auditoriul.
    Nu-i nimic: la vremuri de criza te iert!

    RăspundețiȘtergere
  6. Hai hui,
    concluzia de mai sus zăcea în fază de ipoteză de foarte multă vreme. Da' tot ziceam că mi se pare.
    Că să nu fiu rea. Că suntem oameni. Pe urmă, că oameni suntem!... Dar, în cele din urmă, oricât aş fi schimbat eu topica în propoziţie, tot construind biciclete, îmi ieşea tanc.

    RăspundețiȘtergere
  7. Florin,
    citesc aproape îngheţată ultima ta propoziţie: "Pun pariu că, la o adică, ar întoarce armele fără să clipească." Dar nu fiindcă sunt şocată de ce afirmi, ci fiindcă sunt convinsă că ai dreptate.

    RăspundețiȘtergere
  8. Zâzanie,
    întâi: nu ştiu cum dracu', azi m-am gândit fo dooşpe secunde la tine, sub egida - "Mai trăieşte, Zâzania, şi dacă da, de ce tace?"
    al doilea: cred că e cel mai tare comentariu de când am blog, ăsta al tău, de-acum, fiindcă, zău dacă nu m-am gândit întâi la titlu şi pe urmă la ce-o să scriu supt el.
    Dacă eşti vie şi mai ai farmacie, înseamnă că noi o să le supreavieţuim! :))
    Complimente Împăratului!
    Comunică-mi, la următoarea postare de-a mea unde binevoieşti să apari, că i le-ai transmis.

    RăspundețiȘtergere
  9. M-ai lasat cu ochii-n soare, revin.


    “…Si-atuni mie nu-mi (mai) pare nimic ciudat ori ca lumea... e altfel decat trebuie.

    Oare care-s limitele lui "trebuie"?...”

    Renata,

    Ma simt dator asa ca revin la cele care au provocat disputa de ieri.
    Prima fraza se refera la majoritatea lumii. Daca “te pui contra” te spala valurile dislexiei in care de fapt, eu nu cred.
    Cred doar in aplaudaci care o sustin pe Veve si sunt impotriva lor. De ce? Pentru ca ajutorul de care are Veve nevoie nu vine de la o mana de oameni care (cica) vad si ei neregulile, raul si ipocrizia. Ajutorul vine de la cei ce o incutrajeaza sa lupte cu viata, sis a sties a se urce pe treptele unor scari.
    Chit ca n-o cunsoc, nu sunt de accord s-o las a cada in patima fotografierii gunoiului societatii doar ca sa aiba cativa apludaci pe un blog.
    Menirea ei e sa gaseasca acele clipe de fericire, fractiunile de secunda care sa-I mentina echilibrul si care-i dau fuelul necesar sa sa mergi a doua zi la munca, suparata ori vesela, n-are importanta.
    Nimanui nu-I place sa munceasca dar toti ne compromitem in final pentru ca numai asa ne mentinem in viata. Pana si multimilonarii muncesc in felul lor.
    De ce nu schimbi tu acest TREBUIE, Renata?????
    Locul lui Veve e altundeva decat in mall-urile de calici si magazinele alimentare ieftine, locul e altundeva si voi, cei care-I bateti din palme impreuna cu asa zisii specialisti care i-au pus diagnosticul absurd de DISLEXICA o impingeti la disperare si-ii spulberati orice speranta.

    Ce definitii imi ceri, Renata?
    Definiile sunt in viata zilnica, se vad in orice pahar, chiar si acela plin pe jumatate.
    Si eu vad precum vede Veve mancarea de plastilina, cartofiii de plastic si hainele descusute din rafturi. Spre deoseire de ea eu nu le bag in seama si inseamna ca sunt undeva mai sus decat cei care le folosesc
    La ce m-ar ajuta sa-i plang pe cei care intretin comertul cu gunoaie????
    Te rog, explica-mi tu daca tot te-ai facut avocatul …lumii vazute altfel.

    Cat despre limitele lui TREBUIE…Ma refer la pozitia in care vrea fiecare sa se situeze. Pentru ca un mare adevar al existentei noastre este asta:

    Suntem ceea ce vrem, sa fim, nu ceea ce vor altii. Iar acei “altii” ne vor vedea ceea ce vrem noi sa fim doar dupa ce, dupa acea devenire.
    Apropo s, cine-o ajuta pe Veve sa devina jurist ori avocat????
    Tu, de ce ai vrut sa fii farmacista cand ai fi putut foarte bine sa vinzi legume la aprozar in loc sa mergi la scoala?
    Si mai ales, de ce nu esti acum vanzatoare la un magazin de bijuterii pentru ca, poate ai face bani mai buni?

    RăspundețiȘtergere
  10. cat despre ciutac, priveste comentariile din preajma alegilor de presidente si-ai sa vezi ca si altii pomeneau ca blandul pegas e de fapt un tanculet imfatuat.

    RăspundețiȘtergere
  11. Renato,
    1) Postarea mea, depusa in acelasi loc, a trecut, desi nu cunosc motivele. O reproduc aici, si nu din cauza ca ar contine ceva memorabil!!
    "Victore, asta e vrajeala. Daca postam aici intrebarile, ea o sa le citeasca, o sa invete pe de rost citeva poezii compuse de altcineva si o sa le debiteze, cu nonsalanta-i proverbiala, pe sticla. Pai ce facem, ii ridicam noi soclu? Sau chiar asta e scopul?
    De Augustin pe 20 October 2010 la 18:50 (#)"
    2)Ma tem ca Florin Matei anticipeaza TRECUTUL!
    (Hai sa ne amintim interviurile luate, fuga-fuga, de titanul din Gagesti, imediat dupa 23 august '44 alalalt!)

    RăspundețiȘtergere
  12. De la Caragiale şi Vlahuţă, poate şi mai demult, politicienii şi jurnalliştii "duc laolaltă cea mai bună casă".

    Parcă şi Caţavencu se îndeletnicea cu jurnalismul. De nu cură, picură. Nu rămâne nimeni cu mâna goală.

    Măcar Pamfil Şeicaru a spus-o pe faţă.

    RăspundețiȘtergere
  13. Hai hui,
    chiar nu pot să încep o polemică despre Veve şi Canada ei, despre Veve dislexica sau greşit-diagnosticata!
    E un adult, ca toţi ceilalţi,a ales Canada, a dezamăgit-o , o vede prin prisma ei. Asta e!
    Probabil că o Canadă de pliant turistic coexistă permanent cu Canada lui Veve.

    Eu n-am vrut să mă fac farmacistă! E un compromis. E o meserie cât se poate de nepotrivită mie. Mă străduiesc s-o fac bine din orgoliu, nu din pasiune.
    Pur şi simplu consider că oamenii cu care am de-a face n-au nicio vină că mie nu-mi place ce muncesc, şi-atunci fac eforturi permanent să nu-şi dea seama de chestia asta, fiindcă n-ar mai avea încredere în mine. Şi omul, ca să se vindece, are nevoie să aibă încredere în doctorul lui şi-n farmacistul lui.
    Şi-atunci trebuie fiu foarte atentă cu tot ce fac, spun, trebuie să-mi gestionez foarte atent cunoştinţele, ca să le fiu de ajutor şi nu dimpotrivă...
    E doar un mod ca oricare altul de-a câştiga un salariu.
    Probabil că există şi oameni norocoşi care fac o meserie pe care o iubesc, care abia aşteaptă să se facă dimineaţă să lucreze ceea ce le place.
    Posibil ca printre bijutieri şi vânzători de bijuterii să existe astfel de oameni. Pentru care ceea ce muncesc e "joaca" lor zilnică. Există coafeze, mecanici, croitori, crescători de legume care îşi fac meseria din pasiune şi eu pe toţi aceştia îi invidiez.

    RăspundețiȘtergere
  14. Revin după amiază, prieteni, acu' trebuie să plec să-mi câştig existenţa mea farmaceutică!

    RăspundețiȘtergere
  15. >Chit ca n-o cunsoc, nu sunt de accord s-o las a cada in patima fotografierii gunoiului societatii doar ca sa aiba cativa apludaci pe un blog.
    >Menirea ei e sa gaseasca acele clipe de fericire, fractiunile de secunda care sa-I mentina echilibrul si care-i dau fuelul necesar sa sa mergi a doua zi la munca, suparata ori vesela, n-are importanta.

    Intentia este onorabila, dar nu stiu daca este suficienta. Cat de bine o cunosti tu pe Tzipi ca sa concluzionezi corect de ce are ea nevoie?
    Pornirea dumitale mi se pare exagerata. As compara-o cu ducerea fortata a cuiva la un psiholog. In momentul in care acea persona nu "colaboreaza" cu psihologul, rezultatul este negativ.
    Atat timp cat Tzipi nu rezoneaza la ceea ce incerci dumneata sa ii transmiti, cat nu intra intr-un dialog pe temele respective, cat te percepe ca si cum ai avea alergie la spusele ei, crezi ca eforturile tale au vreun rezultat pozitiv?

    RăspundețiȘtergere
  16. Anonimule/anonimo,

    Te afli pe langa drum si ari pasunea.
    Cele scrise de mine mai sus sunt replici la cel scrise de domnia sa Veve de cata vreme ii citesc blogul in care isi deapana gandurile si patzaniile.
    Reactia mea este impotria aplaudacilor care, dupa parerea dumitale ... O CUNOSC PE VEVE SI AU DREPTUL SA DIALOGHEZE PE TEMELE RESPECTIVE; EU NEAVANDU-L:)))

    Mai, sa fie!!!

    Asadar ai intrat cu plugul pe pasune in loc sa te bucuri de binefacerile asfaltului,dai in gropile de pe margine, iti plac hartoapele:))))

    RăspundețiȘtergere
  17. Re,
    Multumesc pentru raspuns; este exact ceea ce asteptam si orice comentariu dse-al meu este de prisos.
    Opiniile noastre sunt cam la fel cata vreme ne-ai dezvaluit motivele ducerii la o slujba pe care n-o iubesti dar....o respecti iar pe beneficiarii ei...nu vrei sa-i dezamagesti:)))

    Zi buna, draga doamana. Sarut'mana!

    RăspundețiȘtergere
  18. Hai hui,
    nu ştiu ce te aşteptai din parte-mi! Am fost hipercorectă cu mine însămi, în răspuns.
    Când fac un lucru care-mi place, mai dau rasol. Când fac unul care nu-mi place, îl fac cu mare conştiinciozitate, fiindcă în cele pe care le faci din pasiune ştii, instinctiv, cât ai voie să "fuşereşti", dar în cele pe care le faci din obligaţie trebuie să fii corect 100%; fiindcă, dacă le scapi de sub control, n-ai capacitatea să le aduci la normal. Pur şi simplu îţi lipseşte sclipirea de geniu care te-ar scoate din rahat. (scuze!)

    RăspundețiȘtergere
  19. Augustine,
    postarea ta e blândă! De-aia a trecut.
    Eu sunt ceva mai... balcanică.

    Io îi scrisesem aşa, că mi-am salvat comentariul:
    "Poate că nu era treaba lui nea Cornel să comenteze incidentul absenţei pleşcoiencei de la vorbe grele...
    Poate că nici domnia ta, Ciutacule, nu trebuia să-i aminteşti de accidentul de circulaţie, fiindcă nu prea avea legătură cu subiectul - unu şi doi - nu ştii niciodată ce ţi se poate întâmpla într-o viaţă de conducător auto, aşa că ...
    Da' nea Cornel ăsta, sustrasu' de la dosar penal, te citează, totuşi ("Udrea nu are ce căuta la mine în emisiune, din simplul motiv că nu are capacitatea intelectuală de a purta o discuţie de o oră cu mine" sau "Îi explică cineva Elenei Udrea - în locul meu, că eu nu discut cu absolvenţii de particulară pe puncte - că, până să ajungă prima doamnă a Argentinei, modelul ei politic Evita Peron a fost, între altele, prostituată?") şi mie mi se pare, din amintiri, că te citează corect.
    Io zic că providenţa ţi-a dat o mână de ajutor când a determinat-o pe invitată (ca să nu-i zic cine ştie cum, urât) să amâne întâlnirea. Las-o cum a căzut, că dumnezeu îţi dă, da'-n sac nu-ţi bagă.
    Or mai exista cel puţin 1000 de inşi în ţara asta cu care să faci rating la "vorbe grele"..."
    Acuma, zi tu dacă meritam tăiată!

    RăspundețiȘtergere
  20. ElZap,
    am ajuns să cred că există numai două feluri de jurnalişti: ăia care sunt plătiţi să scrie despre un subiect şi ăia care sunt plătiţi să tacă despre el.
    Nu-mi dau seama unde cură şi unde Π-cură...

    RăspundețiȘtergere
  21. Hai Hui : de fapt, eu tot incerc sa inteleg ce vrei de la mine. Inteleg ca vrei sa ma faci sa vad Canada in roz. Realitatea de aici nu e deloc roz, iar eu nu obisnuiesc sa-mi fur singura caciula.
    Asta-i realitatea : imigranti folositi la muncile de jos, ani in sir ...mancarea otravitoare... frig 9 luni pe an ...iarna 6 luni ... sistemul de sanatate dezastruos ...
    Eu ce ar trebui sa fac ? Sa ma ascund dupa deget si sa pretind ca ele nu exista ? Le spun lucrurilor pe nume, asa cum sunt ele : ba le si pozez, ca sa vada si altii ! In acelasi timp, caut sa ma mut in Costa Rica : Canada nu mai servesc.

    De fapt, ce vrei sa fac ?

    RăspundețiȘtergere
  22. Ţipilico,
    Am fost la tine pe blog şi m-am uitat la ultimele poze. Alea cu magazinele de haine. Bănuiesc că nu sunt nişte trucaje ordinare, n-ai dat cu pixelu albastru în rafturi, nu le-ai aruncat tu pe jos şi pe urmă să le tragi în poză...
    De un lucru sunt convinsă: nu le-ai conceput tu.
    Aşa urâte. Aşa disperat de urâte. Aşa de trişti sunt oamenii în Canada? Mai trişti ca la noi?

    RăspundețiȘtergere
  23. tzipi,

    dupa 4 ani de noua anglie am fugit inspre sud-vest si m-am stabilit in oklahoma.
    ce vezi tu in canada e puisor pe langa conditiile de viata ale amaratilor din OK.

    plecasem catre ei pentru ca tocmai simtisem ca si tine umilinta si eram sucarit pe tot ce era american.
    ma deranja orice "supervaizar" analfabet care-mi spunea ranjind ce sa fac si cand pot sa merg in pauza sa ma *is, ma scotea din sarite si ma inhiba orice vanzator hlizit si sarac imbracat care spunea ca nu intelege ce vreau sa cumpar, ma deranja ca eram calcat in picioare pe oriunde mergeam sa aplic pentru o munca mizera la care daca erm angajat pentru o saptaman ori doua ma speteam cat trei "americani" puturosi.

    ei, OK mi-a facut bine. m-a vaccinat si am muncit de mi-au pleznit cilanele. la fiare, sudam taiam cu torch (asemanator aparatului de sudura cu acetilena) polkizam si gaurea cu niste bormasini care daca-mi picau peste picioare ramaneam invalid ori crapam, lucram pe niste masini uriase, vechi si unsafe, toate ramase din vremea razboiului din pash-patru (nu glumesc).
    dupa opt luni de vietuit in acel ev mediu, perioada n care copii npostri au sfarsit anul scolar, am revenit in noua anglie.
    eram altul. pretuiam nu numai dolarul dar si relatia umana. am re3venit cu acea atitudine al carui sens romanii de acasa nu-l pricep in vecii vecilor iar unii deja plecati inca se simt ofensati cand li se spune: "you have an attitude and you shall get rid of it!").

    tzipi, tu ai stofa prea buna ca sa te oirosesti ori sa bati drumurile in costa rica. sper sa-ti treaca.

    personal, daca m-am mai naste odata n-as pleca nicaieri din locul unde m-am nascut si am crescut ci as specula orice situatie, n-as pierde nicio oportunitate oferita, ba as alerga in intampinarea lor.
    un singur lucru mi-ar trebui fara de care n-as fi in stare sa fac nica:

    MI-AR TREBUI
    sa ma invete cineva ce-i aia "ATITUDINE, in intelesul "balamutilor" din continentul american, nu al celor care aplauda esecurile tale si-ti confirma asa zisa boala (ESTI MAI SANATOASA DECAT ALTII 99 DINTR-O SUTA DE INDIVIZI LUATI LA INTAMPLARE de pe strada ori din computer!!!)
    si (pacatul meu daca gresesc) poate ca unii se simt bine vazand ca o absolventa de drept e cateva trepte mai jos decat ei printre care se pot afla si ceva analfabeti care nici macar liceul n-au fost in stare sa si-l termine.

    ce altceva sa mai faci?

    SA-TI PESE INTAI DE TINE SI DE OMUL TAU, pe urma de altii.

    RăspundețiȘtergere
  24. tzipi,

    dupa 4 ani de noua anglie am fugit inspre sud-vest si m-am stabilit in oklahoma.
    ce vezi tu in canada e puisor pe langa conditiile de viata ale amaratilor din OK.

    plecasem catre ei pentru ca tocmai simtisem ca si tine umilinta si eram sucarit pe tot ce era american.
    ma deranja orice "supervaizar" analfabet care-mi spunea ranjind ce sa fac pentru cei nsase dolari pe ora ori imi arata ceasul cand voiam sa merg sa ma *is, ma scoteau din sarite si ma inhibu vanzatorii hliziti si sarac imbracati care spunea ca nu intelege ce vreau sa cumpar, ma deranja la tot pasul ca eram calcat in picioare oriunde mergeam sa aplic pentru o munca mizera la care daca erm angajat pentru o saptamana ori doua ma speteam cat trei "americani" puturosi si-ii faceam sa se simta prosti si lenesi, ma simteam mai bun si mai merituos decat ei!.

    ei, oklahoma cu evul ei mediu mi-a facut bine. m-a vaccinat si am muncit de mi-au pleznit ciolanele.
    la fiare.
    sudam, taiam cu torch-ul (asemanator aparatului de sudura cu acetilena) polizam si gauream cu niste bormasini care daca-mi picau peste picioare ramaneam invalid ori crapam, lucram pe alte utilaje uriase, vechi si unsafe, toate ramase din vremea razboiului din pash-patru (nu glumesc).
    aveam si un part-time, stergeam batranii la cur intr-un azil. una din babe mi-a zis, si n-am sa uit pana mor ca “nu exista loc mai frumos si mai primitor pe lume decat…Oklahoma”.
    mi-au trebuit (stiu, I anoy you cu acest trebuie….) cativa ani buni sa pricep ce a vrut sa zica baba si de ce a zis-o.
    am sa-ti spun si tie dar numai dupa ce incerci singura sa afli semnificatia vorbelor ei.

    RăspundețiȘtergere
  25. continuare ptr tzipi:

    dupa opt luni de vietuit pe aleea tornadelor, perioada in care copii nostri au sfarsit anul scolar, am revenit in noua anglie.
    eram altul.
    pretuiam nu numai dolarul dar si relatia umana. am revenit …fara acea atitudine al carui sens romanii de acasa nu-l pricep in vecii vecilor iar unii deja plecati inca se simt ofensati cand li se spune: "you have an attitude and you shall get rid of it!").

    tzipi, tu ai stofa de calitate superioara ca sa te irosesti ori sa bati drumurile in costa rica.
    sper sa-ti treaca.

    personal, daca m-as naste iar n-as pleca din locul unde m-am nascut si am crescut ci as specula orice situatie si n-as pierde nicio oportunitate, ba chiar as alerga in intampinarea lor.
    un singur lucru mi-ar trebui pentru ca fara de el as fi tot fiul ploii si n-as face ni’ca, ORIUNDE AS EMIGRA!!!!!
    ghicesti ce mi-a trebui?
    MI-AR TREBUI sa ma invete cineva ce-i aia "ATITUDINE, in intelesul bastinasilor din continental nord-american, nu al celor care aplauda esecurile tale si-ti confirma asa zisa dislexie (ESTI MAI SANATOASA DECAT ALTII 99 DINTR-O SUTA DE INDIVIZI LUATI LA INTAMPLARE, de pe strada ori din computer!!!)
    sa fie pacatul meu daca gresesc dar cred ca unii de te cunosc se simt bine vazand ca o absolventa de drept se afla cateva trepte mai jos decat ei. Or fi printer ei si unii de n-au terminat liceul? e posibil…

    ce altceva sa mai faci?


    SA-TI PESE INTAI DE TINE SI DE OMUL TAU, pe urma de altii.

    PS
    engleza mea?
    inca am probleme si uneori ma fac greu inteles dar nu-mi pasa pentru ca dupa douazeci de ani stiu sa inot in orice apa, oricat ar fi tulbure.
    ah, de-as avea iar anii tai….

    RăspundețiȘtergere
  26. Re,

    nu de tristi e plina canada ci de prosti.
    la fel si usa.

    iar magazinele cu uratenii au cele mai demodate sau de proasta calitate produse.
    te-ntrebi daca se vand?
    desigur, prostii le cumpara ca daca nu le-ar cumpara nu s-ar mai fabrica, ar fi arse ori reciclate.

    da, tipi are dreptate dar ea n-are ce cauta acolo. nici macar ca sa faca acte de caritate pentru cei ce vor sa stie cum e canada.
    aia e doar o fata a ei, a canadei.
    fata aratata prostilor.
    cealalta se descopera mai greu si cere niste abilitati.
    si mai ales vointa si dragoste de tine insuti.
    nu atat de multa vointa cat sa urmezi o universtate de 4-5 ani.
    si nici atata dragoste incat sa-ti pierzi mintile spalandu-ti creierii. suficienta doar sa-ti ajunga sa vrei mai mult pentru tine.
    ma opresc...

    multzam de spatiu

    RăspundețiȘtergere
  27. Hai hui,
    nu trebuie să te opreşti! Citesc cu interes.
    Şi mai interesantă mi se pare schimbarea de atitudine. Dintr-odată, nu-i mai dai bobârnace lui Ţipi, stai de vorbă cu ea. Mi se pare grozav!
    Ceva totuşi, n-am înţeles. Ce numeşti tu "dragoste de tine însuţi"? Explică-mi, te rog, ca să văd dacă m-a bântuit vreodată sentimentul ăsta.

    RăspundețiȘtergere
  28. niciodata nu stii exact cum e mai bine sa abordezi pe cineva caruia (careia) ii plac...aricii;)
    istoria replicilor mele de la tzipi-blog arat ca am inceput usurel dar fara rezultate. am continuat cu bobarnace/suturi si n-a mers. spatiul virtual deschide multe portite de comunicare si necesita armani ori kalvin klein, poti fi imbracat in wal mart ori alt magazin de "solduri".

    si-apoi aplaudacii care o sustin cum ca vede bine si ca e bine sa te crezi "dislexic"...astia ma calca pe nervi si trebuie sa-i var undeva. majoritatea par a fi ipocriti si se simt bine ca au pe cine compatimi ori cui oferi un umar pentru lacrimat.

    aia cu dragostea e usor de priceput, veve stie, tu n-ai nevoie ori cel putin n-ai aratat pana azi ca vrei o definitie ori parerea altcuiva;)

    apreciez interesul tau mai mult decat spun vorbele mele scrise.


    mai exact si la subiect, cred ca o replica de-a lui Veve m-a facut sa schimb iar stilul de abordare. daca recitesti replicile ei o vei descoperi usor.
    reactia ei a fost diferita de inceputuri. asta ,ma face sa cred ca nu e zadarnic sa incerci sa lelegi doua vorbe de suflet cu un om.

    tu ce zici?

    RăspundețiȘtergere
  29. re,

    vezi ca e unul, gheorghe care scrie azi la tzipi pe blog.
    baiatu' asta spune la fel ca mine, stilul e diferit.

    RăspundețiȘtergere
  30. O să-l citesc şi pe Gheorghe, Haihui...
    Deocamdată reţin asta: că eu "n-am nevoie..."

    Acuma, dacă tot am ajuns să ne spovedim acilea, în câmp deschis, o să-ţi zic ceva ce nu i-am zis lui Ţipi...
    După cum îşi descrie ea dislexia, eu sunt cam 3/4 dislexică. Adică: învăţ greu sau deloc ce nu mă înflăcărează. Aici intră fizică, mate,calculator, o limbă stăină...
    Dacă la capătul limbii străine începe să clipocească un dram de curiozitate, o pot învăţa imediat. Şi, unde mai pui că nici n-o uit, dacă nu o mai folosesc.
    Poate fiindcă, undeva, în subconştient, încă există oamenii cu care trebuia să vorbesc, cândva. În ultimă instanţă, orice nouă învăţătură e o problemă de afecte. Nu înveţi pentru tine, ci pentru ceva, cineva...
    Mă rătăcesc exact ca şi ea. (asta ar fi trebuit să-i zic!) În oraşul natal, sunt capabilă să întreb un taximetrist - eu pe banda a doua - cum ajung acasă. Doar fiindcă am adoptat o rută total necunoscută. O dată, m-a enervat unul rău de tot, că, în loc să-mi explice cum ajung din punctul A în punctul B, mă tot întreba de unde sunt. :)
    Ah, o dată o să vă povestesc cum m-am rătăcit la 500 de metri de bloc. Abia mă mutasem!
    Numai că eu nu m-am dus la psiholog să-l întreb ce e în neordine cu mine, ci ce e în neordine cu lumea înconjurătoare.Şi, fiindcă eu îl plăteam, mi-a explcat :))

    RăspundețiȘtergere
  31. Tu nu meriti niciodata taiata, Renato! Sincer! Da' nici cutu-cutu ala!

    RăspundețiȘtergere
  32. Augustine, luni îl smulg de pe geam!
    Am zis!

    RăspundețiȘtergere
  33. Renata : asa sunt hainele aici...infiorator de urate. Si oamenii tristi si disperati sa ascunda realitatea...in primiul rand fata de ei insisi.
    Romanii practica foarte mult vederea swelectiva : ne fecem ca nu bagam de seama ca mancarea e otravitoare, ca putem muri asteptand 9 luni sa ne vina randul la un tomograf si tot asa. Nu vedem...nu exista, dispar....magie ! Daca vine cineva si vorbeste despre asta, imediat se neaga tot ; nu-i adevarat, da' nu-i adevarat ( chiar daca si ei s-au lovit de aspectele astea ). Dupa care, ti se tranteste in fata : ei lasa ca nici in alte tari nu e perfect.
    Cam la asta se reduce viata in Canada : la efortul zilnic de a te minti singur si a cosmetiza realitatea, incat sa o faci suportabila.

    Hai hui : tu chiar nu pricepi ce spun ? Care parte nu o intelegi ? Daca eu fac o universitate aici, si voi gasi pilele necesare ca sa prind apoi un job, asta nu schimba CU NIMIC problema mea in Canada.
    Sistemul sanitar nu se schimba, calitatea alimentelor nu se schimba. Deci NU EXISTA motiv sa raman in Canada, indiferent cati bani ( ipotetic ) as putea face aici.

    RăspundețiȘtergere
  34. Ţipi,
    dacă şi-n Canada trebuie să faci nişte studii pe pile şi tot pe pile să-ţi iei un job, de ce nu te întorci acasă?
    Aici, cel puţin, nu trebuie să "aplici". Se dau câteva telefoane, scrii un CV de formă...

    RăspundețiȘtergere
  35. hai hui, extrem de rau23 octombrie 2010, 19:03

    nu nestri dislexica, esti NORMALA pentru oricine are aceeasi reactie la invatat lucruri noi atunci cand nu are interesul starnit de ceva ori cineva.
    aminteste-ti doar de anii de scoalka cand prindeai din zgbor lectiile daruite cu dragoste de catre un profesor placut si bun si scarba care te apuca de altele bagate in cap cu de-a sila. credeam ca astea se sunt stiute si nu trebuiesc reamintite.
    cand vremea incepe sa curga mai repede decat atunci cand esti foarte tanar, trebuie sa ai putina dragoste si respect pentru tine. unii numesc asta diplomatie, altii ii spun arta de anegocia cu oamenii si cusituatiile, veve inca nu e constienta de existenta acestor lucruri ori este atat de scarbita de toate incat nu mai vrea nimic.

    ce crezi, merita veve soarta asta?
    crezi ca trebuie (!) sa vina consulatul canadiana a ocrotirii emigrantului roman absolvent de scoli superioare, sa-i ofere lui veve cateva milioane de dolari si sa zica: ia veve, astia-s pentru tine ... pentru ca vezi ceea ce vade toata lumea dar faci zarva si mai pentru ca iti plac veveritele si ratonii?!?

    RăspundețiȘtergere
  36. tipi.

    de catebvva ori am avut nevoie de doctori. pentru probleme VITALE. am intrat pe usa si am fost intrebat imdeiat cand vreau sa am interventiile. am fost servit rapid de cei mai competenti medici specialisti din USA. daca iti dau numele lor vei ramane stupefiata.
    pe langa ei eu sunt un mare NIMENI, de ce crezi ca au facut-o pentru minre si nu pentru tine? pentru ca acolo unde te duci tu, la mila publica de ajutor medical pentru saraci, asta e tratamentul. cel descris de tine.

    NU TREBUIE sa faci alta facultate, trebuie sa stii unde sa mergi ca sa-ti fie recunoscute creditetel si sa obtii diploma de studii canadiana ori USA.
    repet, nu stii la ce usi sa bati.
    am un nepot, absolvent de drept in romania-iasi care a venit doar pentru masterat in usa. apoi s-a dus la bruxels. acum MUNCESTE acolo. pe bani MARI.
    tu crezi ca ai tzepi de arici pe tine?
    daca da, atunci tunde-i!

    RăspundețiȘtergere
  37. Renata : noi in Romania nu avem pile. nu avem pe nimeni, decat 2-3 prieteni. Si chiar daca am avea pile, nu doresc sa traiesc in Romania ( problemele de acolo le stii si tu ).

    Hai hui : este ultima oara cand iti spun, ca eviti cu incapatanare sa iei in considerare. Problema mea in Canada nu sunt banii si jobul bun, ci mancarea, sistemul de sanatate, clima. Intelegi ? Astea nu le poate schimba o dimploma canadiana. Insa le poate schimba Costa Rica.

    RăspundețiȘtergere
  38. Asadar te rog sa nu mai faci pe prostul si sa pricepi, ca daca m-as baga in datorii de zeci de mii de dolari, ca sa-mi platesc 3-4 ani de facultate aici, NU ma ajuta cu nimic.
    Pentru ce ? Pentru ca dupa absolvire sa raman cu datoriile dupa mine, ca eu oricum plec in Costa Rica, si pe aia ii doare la basca de studiile si de pasaportul canadian ...la ce politica protectionista au...

    RăspundețiȘtergere
  39. Fraţilor, io nu mă mai bag!
    Cea mai serioasă experienţă a mea de muncă în străinătate a fost la Ploieşti. Pă vremea lu' Ceaşcă. Dacă e să mă iau după ce povestiţi voi, nu dau Ploieştiul din 87-89 pe Oklahoma Hai-huiului, nici pe bani!
    Cum povesteşte Ţipi Canada... am avut şi eu un episod de-ăsta: o săptămână la Brazi. La farmacia spitalului de nebuni. Nu-l căutaţi pe hartă, că nu există. Erau două grajduri dărăpănate - spitalu', cu o vizuină mai mică - farmacia, în aceeaşi ogradă.
    Dar n-am fost aşa de traumatizată, fiindcă - unu: ştiam că o să treacă şi doi: n-am purtat în viaţa mea discuţii mai interesante cu oamenii, ca în săptămâna aia. Numai filosofi pe alei! Era curtea plină de existenţialism şi corcoduşi înfloriţi, prânzul internaţilor zburătăcea prin curtea din faţă, al doctorilor guiţa undeva,mai ferit,io mâncam cu doctorii, plecam acasă cu personalu' de 16 şi 10, niciodată n-a întârziat mai mult de două ceasuri... zău! Era ca-n Rai!

    RăspundețiȘtergere