Scrisoarea V către Doamna Mimi

 „Biblia ne povesteşte de Samson, cum că muierea...”

Aşa începe  a lu’ Eminescu,  către eternul feminin. A mea către dumneavoastră, doamna Mimi, tre’ să înceapă cu seriozitate, cum le stă bine la doo doamne care nu mai sunt chiar nişte copiliţe, oricât şi-ar mai dori ele.

Prin urmare…

Sper ca micile mele rânduri times, font doişpe,  să vă găsească bucuroasă, relaxată după băile fizioterapice şi radioactive pe care le-aţi petrecut la Gomora  şi cu căldura dată drumu’ în calorifere, ceea ce mi-aş dori şi mie, dacă nu mi-ar fi spus, telefonic, o altă doamnă serioasă, de la RADET, că ne aflăm în plină revizie tehnică după nişte lucrări de modernizare şi mai durează.

Tocmai când am întrebat-o în ce constă modernizarea, fiindcă  nu mai sunt la curent cu ce se poartă în materie de ţevi, ea, vaca, m-a ginit după voce şi m-a întrebat:

 -  Nu sunteţi dumneavoastră doamna de la apartamentul 7?

Ce era să fac? Am recunoscut!  Numa’ cu ea m-am nimerit pe tură în ultimele opt convorbiri în care am vrut să ştiu care dintre apele  care curg în baie trebuie considerată calda, fiindcă n-am chef să greşesc şi să fac duşuri reci, acum, când a început epidemia de viroză respiratorie.

Ce credeţi că-mi zice?!

 -   Am impresia că dumneavoastră aveţi o obsesie cu apa caldă, pentru că nu mai sună nimeni altcineva din blocul ăla.

Mă gândeam pe cine să-mi pun eu doi martori, că e rece pe ambele ţevi. Sinceră să fiu, n-am încredere decât în domnu’ Negrescu, din cauză de nume şi fin’că pune gresie şi faianţă non-stop la el în apartament, imposibil să nu fi trecut şi prin baie cu lucrările, da’ ea nu voia decât să-şi verifice auzul muzical.

 -  Duceţi-vă liniştită la servici, că până deseară se rezolvă, mi-a mai spus şi a întrerupt convorbirea în modul acela brusc, despre care noi încă mai zicem că “mi-a trântit telefonul în nas”, deşi vorbim la mobile în cea mai mare parte a timpului.

Acuma, doamna Mimi, cu riscul de-a fi paranoică, a-nceput să puţin îmi pese când se dă drumul la căldură, da’ mă frământă o chestie: de unde ştia doamna de la RADET că  lucrez în ture şi că aia e ora mea de plecare când sunt de după masă? Adică RADETU’ nu doar ne căleşte, ne prelucrează şi informativ?  Şi dacă o face, de ce n-au date corecte, că prăvălia noastră e închisă sâmbăta după amiază?

Vedeţi, asta mă făcu să vă deranjez , dincolo de plăcerea de-a mai socializa şi noi în scris…

p.s. : S-aude un murmur surd în ţevi, de când am început scrisoarea. E posibil să mă citească RADETU înainte de-a da “publicaţi”?!

Cu mare nelinişte,

renata