miercuri, 13 aprilie 2011

Atac de panică: roşii atomice şi soluţie Lugol

Azi m-am simţit rău.
M-am holbat de vreo şaişpe mii de ori în oglinda din baie, ca să văd dacă am urme de iod 131 în privire. Arătam cam înceţoşată. De-a dreptul gazoasă.
Mă bătea gândul să fac un ultim duş în viaţă, să-mi pun un tricou, blugii şi pantofii mei preferaţi, cu şireturi şi  să mă las uşurel într-o rână,  pe canapea, să vedem ce mi se mai întâmplă.
Fără ochelari, oricât m-aş apropia de oglindă, nu pot să detectez dacă e Iod sau Cesiu.
Mi-am pus bicicletele şi m-am liniştit: arătam ca şi cum m-aş fi simţit bine.
Merita să fac un duş suplimentar, mai ales că nu curgea apa caldă?
Logic, nu.
M-am spălat pe ochi cu apă rece şi m-am simţit oarecum ameliorată când am închis robinetul, fiindcă ţeava şuiera înfiorător, cam ca “s”-ul din Cesssssiu. 
M-am aşezat la calculator, să citesc ştiri, să-mi ţin în frâu atacul de panică.
Aşa am aflat că ministrul Tabără, confruntat cu problema iodului radioactiv din laptele da vacă, găsise soluţia. Soluţia Lugol. Aia cu care se dezinfectează ugerul bovinei. Iod 5%, iodură de potasiu 10% , apă distilată până la o sută. Acţiune slab antiseptică.  
Pentru o atacată de panică e evident că  soluţia iodurată, aia cu care detectezi amidonul în smântână, nu  devine radioactivă în laptele muls, dar pentru un cap-limpede spre neted, ca al ministrului agriculturii, totul e posibil.
Mai încolo aflu că japonezii din Tokio şi-au făcut sepukku digestiv,  pe cale orală, înfruptându-se cu legumele fermierilor din zona Fukushima într-o piaţă volantă deschisă pe lângă o staţie de metrou. Fiindcă oficialităţile le declaraseră consumabile.
Mă uitam la japonezul din dreapta şi salivam intens. Aş fi mâncat orice: ciorbiţă de văcuţă mulsă în radiocaptivitate, castraveciori şi ardei iuţi muraţi “din grădina lui Botev”… Orice!
Mi-am ieşit niţel din fire şi din atacul de panică şi-am isprăvit nişte resturi de pulpe de pui dezosate, rămase de ieri.
Sclipea colesterolul pe ele, ca Cesiul radioactiv.
După asta, m-am îmbrăcat exact aşa cum îmi propusesem să petrec  trecerea în lumea de linişte şi verdeaţă şi-am plecat la muncă, în tura de după amiază.

8 comentarii:

  1. Neveu cu ce-o da Domnu'14 aprilie 2011, 13:56

    Se pare ca doar sefa de gara e ne impanicata(!) ca dosu calatorilor se observa (asa vaz io, de departe) cateo tufa mare de verdeata.
    Ma-ntreb, unde-o fi morcovu' cu izotopi si cat de adanc s-a bagat?

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu fac atac de panica de cate ori iese Boc si ne anunta ca iesim din RE-CE-SI-U-NE ... O sa ajung in situatia in care o sa refuz cateva locuri de munca pe zi? :(

    RăspundețiȘtergere
  3. Prea-devreme-plecatul Marin Sorescu zicea : " Doctore, simt ceva mortal în regiunea fiinţei mele " .
    Şi pe vremea aceea nu se auzise de Fukushima.
    Ăsta da optimism ! :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu-s panicată Neveule, fiindcă nu mă împanic :) niciodată de chestii care nu depind de mine.
    Cel mai rău m-am speriat de Cernobâl, când mi-a dat o prietenă, farmacistă şi ea, o sticluţă cu KI, s-o beau. Câteva secunde n-am înţeles despre ce e vorba, am crezut că e ceva ca pastila din plomba spionului... ştii... să nu mori în chinuri.

    RăspundețiȘtergere
  5. Theo, nu înţeleg: refuzi câteva locuri de muncă pe zi?!

    RăspundețiȘtergere
  6. Matilduş, e şi bătrâneţea bună la ceva: cu cât eşti mai... în vârstă, cu atât radiaţiile în doze mici te afectează mai puţin. Da' rămâne între noi!

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu, acum nu refuz... dar daca iesim din recesiune maine .... o sa fiu obligata sa refuz ... ca nu o sa pot sa ma duc la mai mult de 2 - 3 slujbe pe zi ... de aia fac atac de panica... ma gandesc in ce situatie o sa fiu in curand .... nu stiu sigur cand.... cand iesim din recesiune

    RăspundețiȘtergere
  8. @Theo
    Aa!... Când o trece recesiunea. Zic să-ţi fixezi un alt termen, că la noi recesiunea e ca reumatismul.

    RăspundețiȘtergere