Băsescu fandează

Ştiţi de ce mi-am amintit citind articolul ăsta ?

De mine, când eram studentă în anul cinci şi auzeam că un libanez a luat-o de nevastă pe una din grupa a şaptea, adică nu doar…  Pur şi simplu a recunoscut-o ca fiinţă umană de sex feminin pe termen lung. Mă simţeam bine. Pentru unii figuram ca semeni. Încă. Prin urmare nu era totul pierdut. Asta  mă gândeam eu în 1987.

În 2011,  parcă nu mă mai simt aşa onorată că o să cazăm 200 de tunisieni, ca să-l mai degrevăm pe Berlusconi. Las deoparte temerea că poate ăştia 200 se vor considera ghinionişti. Să zicem că le dă guvernul lui Boc, prin asumare, o diurnă confortabilă, le face stadion, polivalentă, piscină, patinoar… Nu! Patinoar, nu.

În fine! Să zicem că la atâta cetăţenie moldovinească acordată, ceva tunisieni o-spitalizaţi în oraşul cu aceeaşi iniţială, Timişoara, n-o să ne răscolească existenţa mai rău decât politalentul pedelist care imită, recită, cântă şi dansează pentru partidul care-l propulsează.
Nu-s decât două sute de oameni. Patru scări de bloc.

Dar dacă urmează şi alte cazări?

Dacă le place la noi? Dacă-şi sună şi rudele, să vină încoace?

Dacă li se dă drept de vot?