Mămicologia care este

Aşa noroc ce căzu pe capul mămicologistelor, n-am mai avut noi de la căderea lui  Băse cloşcă pleaşcă  asupra PDL-ului.

MA-ME-MI-MO-MU…, vocalizau mămicile româneşti, în vara lui 2006, arzând mâncăricile pe aragaz, cu ochii în televizor, de focul nunţii anului.

M-am tot întrebat  atunci ce le-o fi ţinut lipite de ecran o zi-lumină, ba chiar şi la cină? Să fure  modelul rochiei miresei, să-şi facă şi ele una la fel? Să-nveţe cum se înnoadă funda la spatele scaunului (cam ca la şorţul de bucătărie), să se inspire din meniul oferit nuntaşilor, ca să nu se mai întrebe toată săptămâna “Ce gătesc azi?” ? Ce  înţeles ascuns avea evenimentul monden şi mie îmi scăpa?

Iată că, după aproape un cincinal, ne-am lămuritără!

Instinctul matern le mânase atunci la vizionare non-stop. Presimţeau  că veni-va ziua în care toate cunoştinţele lor de mămicologie se vor uni într-un glas care se va ridica până la ceruri, ordonând silabiseala de încălzire într-un refren plin de sens:

MA-MA MO-NI, MA-MA MO-NI! -  gânguresc ele din străfundurile piepţilor materni cuprinşi azi de înflăcărare.

Liceeana de numai 18 ani şi 180 centimetri, măritată din dragoste la prima vedere cu un domn de numai 48 de ani şi 190 de centimetri, din care ultimii 70 se măsurau în milioane de euro, a  intrat, în sfârşit, în Clubul Mămos al Mămicoaselor cu Instinct Matern Musculos.

Acu’, e de-a lor! Nu le mai scapă. Mamă, mamă, ce-ar fi smuls ele cu dinţii încuietoarea porţii de la Izvorani! N-ar fi avut nevoie de daltă şi ciocănel, aşa cum a avut spărgătorul executorului judecătoresc. Să fi fost ele de faţă, să prindă faza aia divină cu  “Mămucă, mămucă! – strigă mica Irinucă…”

N-au avut parte! Tot pe la geamul televizorului au trăit momentul şi-l trăiesc în continuare, pe forumuri de ziar, emoţionate, tranpirate, fericite…

Ia uite ce scrie una:

“Bravo MONICA si eu sunt mama,t-i sa luminat fata bunul DUMNEZEU ajuta oamenii buni si iubitori.SA ai parte de dragostea celor din jur si mai putin rezervata. Paste fericit si sa treci cu bine si peste divort.Cu multa dragoste mariana”

Nu e minunat? Nu e înălţător? Nu începem bine săptămâna? Avem  majuscule şi la “MONICA” şi la “DUMNEZEU”, avem cratimă la “ţ-i”, smulsă cu sudoarea minţii de la “sa”, avem urări pascale…

Cireşica de pe tortuleţ vine abia acum.

Excepţionalul comentariu apare sub  articolul lui Adrian Cercelescu din “Gândul”, care începe aşa:

 “S-a încheiat prima încredinţare de minor filmată de la sol şi din elicopter.“

Citiţi-l,  că e ca o insulă de umor bun în oceanul de prostii în care înotăm zilnic!