Prânzişor cu Sentinţă, Amandine şi Banane

Băi, m-a auzit!...

Azi, pe când doar se negocia în ceruri dacă norul ăla parcat asupra Kilometrului Zero o să lase marfa la noi sau pleacă mai departe, adică pe la amiază, a apărut Zâna cu cele patru amandine.

Mirosea a rom de la primul piuit – că la noi piuie sistemul de alarmă când intră cineva pe uşă,  aşa că imediat am înţeles că nu spanac  adusese, la borcan, ci amandine, de la cofetăria de lux  din colţul străzii ei. Prin urmare, atunci când i-am strigat eu în telefon: “Nu spanac, mai bine amandine!”, m-a auzit.

Urma să conversăm liniştit despre încălzirea globală care e o gogoriţă, zice Zâna, că uite ce frig e afară. Despre guvernul portocaliu, dacă îl dovedim sau ne supravieţuieşte. Despre toxicitatea cojii de banană şi-a pieliţei albe din portocală, (aici am discursul pregătit, ăia de la Cappy  Toată Portocala au dat-o-n bară) şi despre nunta regală de mâine.

Coana Zâna  scoate, în schimb, din geantă două foi A4 prinse cu clamă şi zice: “Sunt fericită! Ştiu că ăştia de la casa de pensii o să aştepte să mor,  dar în Tribunal am câştigat!”

Citesc Sentinţa.

Zâna, nu numai că are o pensie recalculată greşit în 2010, dar baza de recalculare e greşită, aşa zice Tribunalul, că şi când îi dădeau cu două milioane mai mult ca acum, tot îi dădeau cu 50% mai puţin decât merita.

Măi, oameni buni!

Un Tribunal de Sector a decis că Zânei, de 40 de ani, i se plăteşte o pensie mai mică decât merită.

Sigur, Zâna ştie că, la Casa de Pensii, Sentinţa ei e ca bomboana care-i aşteaptă coliva şi nu va fi luată în calcul decât atunci când va fi post mortem.

 Dar era atât de fericită! Că, măcar teoretic, a învins.

A plecat cu o sacoşă de fructe, din care am scos atâtea bucăţi, cât s-o poată căra ea până la troleibuz, la Universitate. I-am propus un taxi, plătit de noi şi-a zis  că nu, dacă o vede Cruella, administratora blocului, coborând din taxi, îi recalculează întreţinerea.

Aşa că mâine mâncăm bananele rămase şi amandinele de la cofetăria de lux, pe post de prânzişor.