Din ţara lui Şase Clase – Şase Case – Şasă Cai Frumoşi

Ştirea scurtă, redactată banal spre bolovănos şi citită împiedicat la Antena 3 de prompteriţa care simte nevoia, în ultimul moment, să precizeze că „le-a văzut pe toate” se referă totuşi numai la nunţi regale, a trecut oarecum neobservată.

Trei bâlbe într-un enunţ de şase rânduri, prima în deschidere şi următoarele două în nume proprii, îmi întăresc sentimentul că e o ştire de mâna a treia care nu foloseşte nimănui, rating-ului cel mai puţin.

Eu, ca trăitor rezistent în ţara lui Şase Clase – Şase Case – Şasă Cai Frumoşi, m-am simţit un pic mândră şi chiar norocoasă că am apucat să mai aud o dată pronunţându-se "...of Romania", fără să fie vorba de criminali, ciorditori, violatori, repetenţi la şenghen, măsluitori de documente guvernamentale, spicy Udrea şi alte găinării.

Nu-s chiar monarhistă, dar m-am uitat cu jind la prestanţa Regelui Mihai la cei 90 de ani ai săi şi nu m-am putut abţine  să  mă întreb dacă nu ne-ar fi stat mai bine, azi, cu Majestatea Sa la Cotroceni, iar nu cu un ofiţeraş de securitate căruia nu i se găseşte pentru nimic în lume dosarul de colaborator.

Ce-am fi avut de pierdut?

Evoluţia acceptabilă a tovarăşului Iliescu, între aducător de mineri la Bucureşti şi aducător de echilibru în partidul său?

Celălalt plural al substantivului „succes”?

Spasmele mintale şi verbale ale unui obscur politruc devenit premier?

Nu ştiu dacă ne-ar fi fost mai bine sau mai rău, nici nu ştiu dacă ar mai fi fost posibil, după atâta îndoctrinare roşie.

Dar astăzi, cu siguranţă, aş fi gândit:  „Al nostru e plecat la Londra, la nuntă...” şi aş fi găsit suficientă curiozitate să urmăresc integral evenimentul acesta, ultramediatizat.