Ştiinţă să fie, dar să înţelegem şi noi!

O ştire a făcut  valuri în presă, stârnind ecouri până hăt, departe, la radio Gorila.

Citez începutul articolului din Gândul:

“Soţii Raluca-Ioana van Staden şi Jacobus Frederick van Staden au obţinut la Salonul Internaţional de Invenţii de la Geneva medalia de aur şi Marele premiu din partea Asociaţiei Europene a Inventatorilor. "DOT senzor enantioselectiv şi procedeu de realizare a acestuia" este denumirea invenţiei cu care cei doi cercetători de la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Electrochimie şi Materie Condensată Timişoara au reuşit să uimească marele juriu al concursului.

"Invenţia se referă la un procedeu de obţinere a unei noi clase de senzori - DOT senzori, care sunt utilizaţi cu succes în analiza farmaceutică şi clinică - contribuind la diagnosticarea corectă a pacienţilor pe baza enantiomerilor determinate în fluide biologice în câteva minute", a declarat pentru Gândul Raluca-Ioana van Staden.
Pe scurt, aplicarea acestui procedeu ar putea conduce la reducerea preţului medicamentelor pe bază de Ibuprofen sau Ketoprofen, de exemplu. […]”

Trecând peste disconfortul “enantiomerilor determinate”, fiindcă “un enantiomer” face la plural “doi enantiomeri” şi nu pot fi altfel decât “determinaţi”, să ne oprim asupra ultimei fraze, aia despre efectul practic al acestei cercetări teoretice asupra reducerii preţului medicamentelor pe bază de ibuprofen.

Radio-Guerrillistul de serviciu a tras o concluzie simplă dar nesănătoasă: “Adică se ieftineşte Nurofenul!”.

Nu mai ştiu care din ei a zis-o, Dobro, Volski sau Craio, dar ambii sunt nevinovaţi, fiindcă  aşa reiese din interpretarea Gândiristei.

E de înţeles că cineva care n-are măcar curiozitatea să întrebe ce-i ăla un enantiomer îl bagă la mere, pere “determinate” şi dă pe goarnă articolul pe care vă invit să-l citiţi, după ce lămurim câteva lucruri mărunte.

Enatiomerii sunt doi fraţi gemeni care arată la fel, numai că unul îşi face cărarea pe stânga, celălat pe dreapta.  Unul are ochiul drept mov, celălalt ochiul stâng. Arată ca mâinile noastre, stângă şi dreaptă, aşezate pe masă cu degetele răşchirate. Există o axă de simetrie verticală, imaginară,  dar dacă suprapunem planurile, mâna stângă translatează mâna dreaptă , cele două contururi nu sunt superpozabile decât aparent. Faceţi proba! Arătătorul drept cade peste degetul mic stâng, mijlociul drept vine peste inelarul stâng, la exterioar avem degetele mari ale ambelor mâini, descoperite. Deci  cei doi “gemeni” nu se suprapun peste imaginea lor în oglindă.

Toate aceste perechi de substanţe, aparent identice, dar nesuperpozabile, se numesc enantioemeri. În zona scârboasă a fizicii cu care eu sunt certată, rotesc în mod diferit planul luminii polarizate. Unul spre stânga, şi se numeşte LEVOGIR, celălalt spre dreapta şi se numeşte DEXTROGIR.

Acuma:  nouă, nişte bloggeri mai degrabă preocupaţi de virgule şi cratime decât de perechile de enantiomeri optic activi, puţin ne pasă că perechea de  enantiomeri formează, atunci când se obţine substanţa prin sinteză chimică, un RACEMIC, adică un amestec în părţi egale de izomer levogir şi izomer dextrogir.

 Noi trebuie să ţinem cont că în natură substanţa A se găseşte sub formă pur-sânge,  exclusiv levogiră sau exclusiv dextrogiră. Izomerul levogir al substanţei A are anume proprietăţi. Cel dextrogir, altele.

Să luăm un exemplu plăcut şi parfumat: (-)carvona are miros de mentă şi se găseşte în mentă;  (+)carvona are miros de chimen şi se găseşte în seminţele de chimen. Nu mai zic că cele două carvone surori au efecte terapeutice diferite, să nu complic lucrurile. E suficient să vă spun că L- Carnitina, aminoacid prezent în carnea roşie, modifică nişte “linii” metabolice şi furnizează cordului oxigen. Racemicul, adică amestecul celor doi enatiomeri ai carnitinei, obţinut prin sinteză chimică, face mult mai puţin – creşte masa musculară a culturiştilor, de pildă. Terapeutic n-are niciun efect , dar produsul e ieftin, se vinde bine.

Aţi auzit de talidomidă? A fost un mare scandal. S-talidomida induce somnul. R-talidomida, geamănul enantioemric produce malformaţii embrionului uman. Din mamele care şi-au administrat racemicul talidomidei, existent în comerţul farmaceutic, obţinut prin sinteză, au apărut copiii malformaţi, cu labe de focă.

Şi acum ajungem la Ibuprofen.

Numai izomerul (S) este responabil de acţiunea antialgică şi antiinflamatoare.  Ibuprofenul de sinteză , adică racemicul, conţine doar 50% substanţă cu acţiune farmacoterapeutică, restul e balast.

Adică, dacă o analiză clasică a unui gram de ibuprofen zice că avem substanţă activă 98%, de fapt proba conţine doar 49% ibuporfen farmacodinamic util.

Întrebarea de om prost pe care mi-o pun este:

Cum va scădea costul de producţie pentru medicamente cu ibuprofen această invenţie medaliată cu aur, dacă, în urma aplicării ei, producătorul va fi nevoit să admită că doar jumătate din doza declarată e farmaolcogic activă?

Eu n-am înţeles. Poate îmi explicaţi voi, trecători prin gară.