Cosorul lui Moceanu

De pe vremea când nea Nicu îşi aducea aportul în istoricele lui cuvântări, citate apoi cu sfinţenie de politruci, oameni de ştiinţă, directori adjuncţi şi alţii, care la rândul lor îşi aduceau aportul, conştiincios, fiindcă altfel dracu’ îi lua, eu n-am mai auzit vreun pleonasm atât de sclipitor, de pur-sânge, care să fie utilizat în presă cu o asemenea ameţitoare frecvenţă, ca sintagma „plante etnobotanice.”
Adică, în traducere liberă, plante tradiţional-plăntoase sau, mai curăţel exprimat - plante tradiţionale vegetale.

Desigur, nu faptul că începem să ne simţim din ce în ce mai nesimţit de bine în limba română, după ce dăm cu ea de pământ până se face praf, e cu adevărat grav, ci altceva: această apetenţă pentru confuzia termenilor, pentru necunoaşterea sensurilor , pentru „las’ că merge şi-aşa”, care îi stimulează pe legiuitorii noştri să redacteze ulterior texte ambigue, cu care să le dea în cap băieţilor fraieri şi să le ofere portiţe de scăpare băieţilor deştepţi.

Conform Proiectului de Ordin al Ministerului Sănătăţii, redactat deja de anul trecut şi semnat de fostul ministru Bazac, acela pe care-l tot solicită micul şi neliniştitul Boc spre urgentare şi aprobare, textul articolului 1, cel care stipulează atotcuprinzător, ce se interzice, are următorul conţinut:

“Sunt interzise producerea, importul, comercializarea, distribuirea, oferirea gratuită, transmiterea sau intermedierea transmiterii plantelor, produselor vegetale şi/sau substanţelor care prin forma ambalajului, conţinut, prezentare, instrucţiuni de utilizare, publicitate sau denumire, induc sau pot induce ideea că utilizarea acestora, indiferent de procedeul de administrare – consum, prizare, inhalare, aromaterapia, etc. – ar putea avea efecte similare celor ale plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante sau psihotrope.”

Şi ce nu-i în regulă, mă veţi întreba?
Nu e în regulă absenţa cuvântului HALUCINOGENE, care ar fi trebuit să înlocuiască “psihotrope” şi prezenţa cuvântului “aromaterapie”.

Psihotrop, în sens literal strict, se referă la acţiuni asupra sistemului nervos central. Aici intră şi efectul sedativ, şi cel de inducere discretă a somnului (soporific).
Aromaterapia este, aşa cum se poate deduce, dacă nu ştim deja, terapia prin mirosuri plăcute. În aromaterapie nu se folosesc plante întregi sau părţi de plante, ci doar extractul de uleiuri volatile (aetheroleum) conţinute de acestea.

Când, şi dacă, acest Ordin Ministerial va intra în vigoare, pentru comercianţii de vise va fi un fleac să facă în aşa fel încât “forma ambalajului”, “descrierea conţinutului”, “instrucţiunile de utilizare” să disimuleze comercializarea unui halucinogen vegetal, în timp ce banalii producători acreditaţi de plante medicinale şi produse fitoterapice, se vor vedea obligaţi să renunţe la Lavandula officinalis, Passiflora incarnata, Hypericum perforatum şi, desigur, la toate uleiurile volatile de brad, pin, mentă, busuioc, lavandă, eucalipt, rozmarin etc, utilizate în aromaterapie.

Toată presa a declanşat un adevărat foc de artificii, condimentat cu interviuri ale unor “competenţe” în materie, blurat de propria ei incompetenţă şi necuriozitate în a înţelege despre ce e vorba, doar pentru a se juca, infantil şi cu audienţă maximă, cu un cuţit cu două tăişuri, care nu e la fel de simplu de teoretizat precum a fost “cosorul lui Moceanu”.