Urgenţe şi nedumeriri

Niciodată n-a fost România o ţară mai ocupată!
Mă refer la diverse trebi pe care le are de rezolvat începând cu anul acesta, nu la cine ştie ce cotropiri duşmane.

Tocmai acum, când avem Criza pe cap, FMI-ul, pandemia declarată de OMS, o iarnă de excepţie care ignoră orientarea spre încălzire globală şi multe alte belele dintre care Boc-premier nu e chiar cea mai mică, deşi aşa pare, s-au ivit câteva urgenţe fără precedent.

Prima ar fi să înţelegem că NU SUNT BANI.

În sine, propoziţia e simplă, din toate punctele de vedere, chiar si gramatical. Citită însă de milioane de inşi care-şi plătesc taxele către buget la timp, enunţul devine prilej de întrebări sâcâitoare, care mai mult încurcă lucrurile decât să le clarifice.

A doua ar fi să aceptăm că, imediat după interzicerea drogurilor uşoare, conform unei liste care s-ar putea modifica zilnic, dacă va fi nevoie, este imperios necesar SĂ INTERZICEM PENSIONARII. Ăsta e un proiect relativ simplu de realizat.

Tagma pensionarilor nesimţiţi şi puturoşi, care trăieşte doar din pensie, care n-a fost capabilă să-şi asigure la bătrâneţe un venit decent, eventual obţinut din vânzări anterioare, va fi redusă la tăcere, jonglînd cu raportul vârstă pensionare/speranţă de viaţă care trebuie să devină unitar. Creşterea valorii numărătorului se obţine simplu, printr-o H.G. De micşorarea numitorului se ocupă sistemul sanitar şi al asigurărilor de sănătate, şi nu de ieri, de azi.

A treia urgenţă pe ordinea de zi e CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI, care trebuie începută musai în vara lui 2010.

Până să mă decid ce ne caracterizează, de fapt, ca neam - ipocrizia sau megalomania tipică celor rupţi în coate, aş vrea să înţeleg de ce era obiectivul ăsta atât de vital Bucureştiului, încât nu putea aştepta vremuri mai bune?

Ştie cineva să-mi spună?