Aţi observat ce bine-a nins ?A nins ca altădată. A nins ca într-o iarnă adevărată.
A nins supus, s-a aşternut, cum era iarna în trecut, a nins destins, uitat, pierdut, a nins de-a stins.
A nins plăcut. A nins normal ca într-o ţară cu climă temperată. Sau temperat-continentală, cum învăţam la geografie, când ne-mbulzeam cu toţi deodată, să-nfăptuim o bătălie, stricând zăpada afânată, ce ne gonea pe toţi din şcoală.
A nins plăcut. A nins normal ca într-o ţară cu climă temperată. Sau temperat-continentală, cum învăţam la geografie, când ne-mbulzeam cu toţi deodată, să-nfăptuim o bătălie, stricând zăpada afânată, ce ne gonea pe toţi din şcoală.
Şi profesoara mea de pian mă preleva din grămăjoară c-un ciocănit de pix în geam, şi eu, aproape degerată, sacrificam minunea iernii şi, blestemându-mi ghinionul, îl masacram pe domnul Czerny . Iar ea se încrunta sever şi-n timp ce eu cântam, scorţoasă, îmi aşeza frumos fularul, căciula, pe calorifer, să se usuce într-o oră, să-mi fie calde pân-acasă...
+(3).jpg "NONO")
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereCă s-a urcat un animăluţ acolo sus pe creangă, încă nu ar fi de mirare.
RăspundețiȘtergereDe mirare e că l-a văzut cineva.
Da. L-a văzut cineva. Mi l-a trimis şi m-am gândit că anonimul lui prim observator nu s-ar supăra să ştie că l-am adus la noi acasă, i-am făcut pătuc de cuvinte şi ne uităm la el.
RăspundețiȘtergereeu iarna sint si iarna cer
RăspundețiȘtergerecit e zapada si e ger!
dar primavara-am sa ma fac
cind cade ursu' din copac!
Inei
RăspundețiȘtergereUrsul, ce-a picat de sus
Pare oarecum distrus:
Ştie că-ntr-o bună zi
Zarzării vor înflori...
Renata, într-adevăr, a nins ca-n copilăria noastră...
RăspundețiȘtergereVezi, Matilda?
RăspundețiȘtergereDar nicio ninsoare nu ne poate teleporta înapoi, acolo...
Ursulet topit uitarii
RăspundețiȘtergereVrut-a un boboc precoce
Scrutand infrigurarea zarii
In cautari de cald atroce.
klaus
hop si eu:
RăspundețiȘtergereUrsulet de nea pe-o creaca
Vreau sa te dezmierd oleaca
Sa-mi pastrezi in minte, vie
Iarna din copilarie.
'Neaţa, Lume!
RăspundețiȘtergereChiar nu speram ca Frămuleţul din copac să fie un stimulent la poezie aşa serios!
Foarte plăcut impresionată să vă citesc aici catrenele!
Foarte rar scrieţi în versuri. De obicei începe Ina. :))
Să vedem pe viitor cu ce vă mai zgândăresc filonul liric!
ne teleportam prin amintiri Renata. suntem suma amintirilor noastre. mi-aduc aminte de o zapada de prin '72 cand eram eu mic mic si ne-am facut tunele prin ea atat era de mare.
RăspundețiȘtergereFoarte frumos zis, Codeus!
RăspundețiȘtergereSuntem suma amintirilor noastre. Nu-mi amintesc zăpada din 72. Mi-o amintesc pe una din 77, parcă!
Oricum, au fost mai multe. Pe vremea aceea iernile se desfăşurau neştiinţific, nu le codifica nimeni.
Erau, pur şi simplu, frumoase.
nu am inventat eu maxima asta dar imi place foarte mult, exprima un adevar...nestiintific
RăspundețiȘtergere