duminică, 18 iulie 2010

Mădălinoooou!... Lasă-ne!

Lasă-ne, fată dragă!
Lasă-ne în prostia noastră de poporeni care n-am avut de-a face cu televizorul decât de pe partea asta, unde zace telecomanda pe colţul canapelei.
Nu ne mai duce pe noi în ispită, să ne socotim câţi ne iubesc, câţi ne urăsc, cîţi invitaţi am avut la nuntă, câţi ne-au felicitat în scris când eram directori şi câţi îşi mai amintesc de noi, la pensie.
Nu ne mai mâna pe Google, să vedem cât furadan şi-n ce diluţie rezolvă disconfortul de-a trăi cu dormitor la etaj şi dependinţe la parter.
Lasă-l, dracului, în pace, pe taximetristul ăsta, care m-a adus din Militari în Berceni pe scurtătură şi n-a luat-o pe la Fântâna Mioriţa, ca să-mi arate oraşul natal, lasă-l să mă întrebe dacă geamul deschis e prea deschis, dacă mă ţin de şapcă fiindcă îmi place de ea sau fiindcă mi-o zboară vântul, dar nu-i munci creierii implicaţi în participarea la trafic cu întrebări de genul “Doamnă, ce părere aveţi de ce-a păţit Mădălina Manole?”, pentru că n-ai păţit nimic!
Ai plecat când nu ţi-a mai plăcut spectacolul.
Noi, care l-am plătit din salariu, vrem să scoatem untul din el, vrem să trăim până cântă grasa, plus cinci bisuri, vrem să ne împrofităm la maxim din puţinul care ni s-a dat, de pildă ăsta, că poţi analiza cu taximetristul de lângă tine cât de proastă ai fost tu, cât de ciudată, cât de ne-mamă, cât de ne-inspirată, câte jocuri şi jucării ai pierdut din caruselul vieţii, pe când noi, un client cules din Militari şi-un taximetrist de Meridian, batem palma minţii noastre că “nu se merită să faci prostia asta”, când “viaţa e atât de frumoasă, doamnă!” - mi-a mai zis el şi aparatul de taxat confirma: 17, 70.

13 comentarii:

  1. Ciudaţi taximetrişti ăştia! Îţi iau atât de puţin, dar te bat la cap atât de mult.

    Uneori îmi vine să iau Bucureştiul la pas. Ca în vremurile de demult, când treceau toate taxiurile pe lângă mine fără să oprească, deşi ceasul arăta ora două din noapte.

    M-am întrebat de multe ori de ce nu ne iau ceva mai mult? Cam dublu, sau triplu.

    RăspundețiȘtergere
  2. Renata, nu ai putut mai fata sa cobori la metrou. nu-ti mai freca nimeni creierii ))))

    RăspundețiȘtergere
  3. ElZap,
    o parte din viaţa nescrisă, nespusă, nevăzută a oraşului e aruncată la gunoi odată cu cauciucurile prea uzate ale unui taxi.
    Există, m-am gândit, o similitudine bizară între căţrii maidanezi şi roţile încălţate ale unei maşini: viaţa văzută de la nivelul genunchiului.
    Tehnic vorbind, poţi scrie un text din postură de câine comunitar sau de roată dreapta-faţă. Rezultatul e aproximativ acelaşi, numai că un câine maidanez e, evident, mai inteligent şi mai analitic decât un taximetrist.

    RăspundețiȘtergere
  4. Cody,
    sufăr de claustrofobie, aşa că nu merg cu metroul. Nici cu liftul, deşi asta mă costă uneori ZECE ETAJE PE JOS. Doar ŞAPTE, când trebuie să mă duc la preşedintele de bloc.
    În ceeea ce priveşte taximetristul dupăamiezii acesteia, a fost un dialog benefic. Eram 2 oameni într-un mic habitaclu, căzând de acord că nu moartea provocată e soluţia.

    RăspundețiȘtergere
  5. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  6. Ştiu şi eu. Mi-e teamă de ei. Mi-e teamă de câte ori mă urc într-un taxi. Mi-e teamă că iar o să-mi ia prea puţin. Mi-e teamă să nu păţesc ca Hruşciov.

    Prietenii ştiu de ce.

    RăspundețiȘtergere
  7. ElZap, nu fă pe misteriosul! Spune ce-a păţit Hruşciov, chiar de-ar fi să te repeţi.
    Măcar dă-ne un link.

    RăspundețiȘtergere
  8. @renata
    Sumar:
    1. Hruşciov la Casa Albă. I se propune o vizită la o casă de toleranţă.
    2. La ieşire i se cere să plătească 1 dolar.
    3. A doua vizită. Hruşciov cere să meargă la CT.
    4. La ieşire i se cere să plătească 1000 dolari.
    5. La întrebarea legată de diferenţa enormă de atunci i se răspunde că la prima vizită restul până la 1000 a fost plătit de CIA.

    De câte ori circul cu un taxi, am senzaţia că cineva plăteşte o mare parte din călătorie, numai ca să-mi pună mie creierul pe bigudiuri.

    RăspundețiȘtergere
  9. ElZap, dacă şi companiile de taxi lucrează la "ochiu' şi timpanu'", să le fie de bine!
    Eu, pe banii mei, adică exact cât mă costă cursa plus şpaga de bun simţ, îmi rezerv dreptul să spun exact ce gândesc.

    RăspundețiȘtergere
  10. Eu m-am convins de mult că nu există interlocutori mai insipizi decât taximetriştii. Abordează ăştia nişte teme atât de comune, atât de plate, atât de plicticoase, de-ţi vine să-ţi iei câmpii. Ba, întotdeauna dau şi câte un verdict, atât de aiuritor - în banalitatea lui - că îţi piere orice chef de viaţă. Searbădă branşă, zău aşa!

    RăspundețiȘtergere
  11. Florine,
    de câţiva ani, nu chiar puţini, o mulţime de inşi care ştiau să şofeze şi atât s-au făcut taximetrişti.
    N-au o fişă a postului care să specifice câteva obligaţii de bază: nu abordaţi clientul, dacă-l vedeţi că n-are chef de vorbă; nu ascultaţi muzica preferată, până nu vă asiguraţi că o suportă şi el; nu-l întrebaţi dacă-l deranjează geamul deschis exact la sfârşitul cursei; folosiţi un deodorant de corp, mai ales vara... Şi alte chestii de-astea.

    RăspundețiȘtergere
  12. Comentariul tau m/a adus pe acest blog. Foarte bun textul de mai sus. Unul din putinele cu idei consistente cu privire la subiect, gasite de mine pe net. Felicitari! Drept pentru care te trac in blogrollul meu.
    Cat despre taximetristi, nu fiti suparati pe ei prea tare. Ei sunt Romania reala, oamenii care iau pulsul socitatii si transmit mesajul majoritatii.

    RăspundețiȘtergere
  13. Simona,
    Felicitările de la profesionişti îmi cad bine!
    Mulţumesc.
    Aşa păţesc când mă mânii pe câte-o chestie, îmi iese textul. Fiindcă nici nu-l scriu eu, obida mi-l scrie.
    Eu nu vă am în blogroll, da' vă citesc de pe la prieteni. Tare-mi place să treg cu ochiul prin gaura cheii. Numai că acum o să vă am şi eu.

    RăspundețiȘtergere