duminică, 31 octombrie 2010

O zi mai lungă decât veacul

Apă cu lămâie, cafea, ţigări, perfuzii, monitorizare medicală.
Astfel au trecut cele 68 de zile de înfometare voită ale unei femei care a dorit să tragă un semnal de alarmă guvernului bolnav.
M-am abţinut să scriu vreun cuvânt despre ea până azi, de teamă că aş fi greşit.
Eu aş putea face greva foamei?
Da. Nu. Nu ştiu. Nu cred.
Mi s-a întâmplat,  o dată în viaţă,  să trăiesc doar cu ţigări, cafea şi apă vreo trei săptămâni. Nu mâncam de supărare, nu fiindcă n-aş fi vrut.
Când a trecut hopul, la două minute după ce am înţeles că am scăpat, m-a cuprins ceea ce doctorii numesc “foame canină”. Aş fi înghiţit un purcel fript, un lighean de salată, o brutărie, o cofetărie...
În ultimul moment m-am stăpânit, ca să n-ajung la spital şi-am mâncat un iaurt cu fructe.  Apoi am răbdat de foame încă vreo două ceasuri şi-am sorbecăit o supă.

Deci, până în ziua 68 de înfometare voluntară  a învăţătoarei din Caracal, m-am ferit să fac aprecieri. Mi-am abolit acest drept.
Fiindcă sunt, îmi ziceam, lucruri care se întâmplă, trec pe lângă noi, printre noi, ni se pare că le pricepem dar nu înţelegem o iotă din ele, dacă nu le trăim.
Poate că ea chiar a crezut că va sensibiliza politicul.
Poate că a demonstrat ceva, uite, câţiva colegi o urmeză, din solidaritate, pe timp determinat. Şi doamna Andronescu plânge….

Eu credeam că greva foamei  e ca şi cum ţi-ai da foc în piaţa publică şi timpul curge cu încetinitorul. Dacă ceea ce ceri ţi se dă în timp util, cât să mai fii salvat, scapi. Dacă nu, nu. E o situaţie care nu admite negocieri şi compromisuri. Nu e ca atunci când spargi o bancă şi iei ostateci. Îi cruţi pe toţi, dacă obţii elicopter în parcare sau îi razi pe toţi, dacă ţi-au pus la dispoziţie un Trabant.
Eu credeam că…

Până sâmbătă seara i-am ţinut pumnii. Să nu moară.
Sâmbătă seara, a apărut pe două canale de televiziune, la ore diferite, spunând aceleaşi cuvinte, cu aceeaşi emoţie, cu aceeaşi convingere, cu aceeaşi capacitate de-a reconsidera situaţia, cu aceleaşi argumente, cu putere egală…

Devenise, brusc, un tipic brand de ţară, brandul înfrângerii care poate fi interpretat ca un succes, un compromis explicabil, cu speranţe în viitor.

Nici asta nu mi s-a părut oribil!
Oribilă a fost declaraţia că renunţă la nemâncare  peste o încă o zi: în ziua 70. Adică, deşi protestul încetase, declarativ,  sâmbătă şi nu mai aştepta nimic, revenirea la masticaţie şi deglutiţie avea să survină tocmai luni.
Întâmplător, a fost cea mai lungă duminică din an, duminica celor 25 de ore.
O zi mai lungă decât veacul, când ştii că mâine mănânci. Şi plângi.
Sau nu.

14 comentarii:

  1. Renato, doamno (numai asa, ca sa te iritez!!), eu n-am inteles de ce nu inceteaza greva pe loc! De-aia, fiindca nu vreau! Fiindca ma tem ca mi s-ar intimpla ceva rau. Spre foarte rau.
    Hai sa nu-ntelegem impreuna, vrei?

    RăspundețiȘtergere
  2. La doamna Anghel cel mai mult mi-a plăcut cum vorbea. De mult nu prea vedem des la tv oameni care ştiu cu pluralul, cu intonaţia, cu logica frazei, cu dialogul. Povestea cu greva foamei am luat-o ca pe o decizie atât de intimă şi complexă încât nu i-o discut.

    Azi am citit ceva de o abjecţie, de un cinism fără margini, pe Reporter Virtual, postarea "Cu ce se mănâncă greva foamei". Cât de taliban să fii? Cât de "Văd portocaliu şi-ntr-o pată de sânge" să fii?

    Iată un citat: "învăţătoarea noastră pare să nu fi stat în greva foamei, ci mai curând într-un regim de dezintoxicare, din cele recomandate de naturişti: ceaiuri, cafea, sucuri naturale. Şi, ca bonus, perfuzii gratuite din partea unui sistem medical care n-are medicamente pentru bolnavi, în schimb îi sprijină cu căldură pe falşii grevişti ai foamei. Este evident şi pentru un orb din Vatra Luminoasă că doamna învăţătoare din Caracal n-a vrut să fie, în filmul ăsta, patrioată irlandeză, ci doar să impresioneze şi să devină o eroină a clasei muncitoare, purtată pe valul unei moţiuni triumfătoare. Din păcate pentru ea, moţiunea a picat, graţie neasemuitei înţelepciuni politice a domnului Ponta, deci nici greva foamei nu mai era rentabilă. Ce a rezolvat doamna? Nimic! Cine plăteşte decontul şi perfuziile? Noi toţi, fraierii cotizanţi de CAS".

    RăspundețiȘtergere
  3. Hai să-ţi spun tot, într-o vorbire... da' m noroc cu Baghi, care-mi dă peste mână.

    RăspundețiȘtergere
  4. Halllta ...vorbeşte! Ce-aveţi fraţilor? Aţi plecat cu toţii la grătar? Foarte frumos, aşa zii-vorba lu'baghi. Năşica Renata, las-o cu veacu', de mâine, începe probabilu'...

    RăspundețiȘtergere
  5. Da' pana la urma a fost in greva foamei ( adica doar apa ), sau pe dieta lichida ?
    Ca eu tot n-am inteles.

    RăspundețiȘtergere
  6. Augustine domnule!
    Exact ASTA n-am înţeles nici eu. Şi dacă televiziunile, cele două, alea care mai la început doar amuşinau niţel cu microfonul pe lângă ea, dar mai apoi au transformat-o în invitat permanent, îşi imaginează că au mediatizat-o, greşesc! Au minimalizat-o. Păcat!

    RăspundețiȘtergere
  7. Mădălina, eu am citit comentarii despre ea i mai şi!. Unii care pretindeau că o cunosc personal. Că e o histrionică înrăită (nu ziceau chiar aşa, dar asta se înţelegea). Că probabil se îndoapă pe furiş...

    RăspundețiȘtergere
  8. Ifim,
    cred că trebuie să vă mai luaţi un calculator.
    Deja te baţi cu Baghi pe aceeaşi tastatură, văd!
    Scrie-mi când doarme îmblănitu'! :))

    RăspundețiȘtergere
  9. Ţipi, nu ştiu.
    Aşa a declarat ea într-un interviu. Apă cu lămâie, cafea, perfuzii doar pentru hidratare.

    RăspundețiȘtergere
  10. Sa faci greva foamei pentru o cauza pierduta din start e ceva care-mi starneste suspiciuni.
    Si cearcanele doamnei care pareau pictate cu dermatograf si vorbirea concisa si mult prea fluenta pentru cineva care n-a mancat de doua luni. (Eu ma balbai numai dupa o zi de post negru). Mie mi s-a parut ca doamna s-a vrut in centrul atentiei si ca televiziunile "mogulilor rai" i-au cantat in struna. Nu-mi plac spectacolele care ti se vara cu forta pe gat.

    RăspundețiȘtergere
  11. Daca afemeia a avut dieta lichida cu sucuri ( asa citisem pe undeva ), atunci nu e nici un fel de greva a foamei. E doar dieta raw vegan normala, din care a scos fibrele.
    Bineinteles ca are fluenta in vorbire si ca e vioaie ...

    RăspundețiȘtergere
  12. Zuzu,
    cred că uneori eşti mai rea ca mine! :)
    O parte din nedumeririle tale privind rezistenţa şi vivacitatea celei despre care vorbeam, le găseşti sub intervenţia ta, la Ţipi.
    De altfel, cred că observat, m-am ferit şi eu în postare să folosesc sintagma "greva foamei".
    O zi plăcută, Coană Mare, şi nu mai ţine posturi negre, că nu-s sănătoase!

    RăspundețiȘtergere
  13. Ţipi,
    vezi? Eu nu ştiam cum îi zice.

    RăspundețiȘtergere
  14. Vezi daca nu inrebi ? Eu sunt pe rabbit food ....e mai simplu de descalcit de ce e vioaie tanti aia ( pentru ca a bagat calorii si nutrienti de a spart, din sucurile de fucte ).
    Ar trebui sa fie mai vioaie decat cei care mananca gatit ...

    RăspundețiȘtergere