Ploaia care va veni...

Aseară, pe când navigam spre casă prin urgia ploii şi mă întrebam pe cine am mai supărat de-mi dă cu pietricele în parbriz şi mă rugam la Dumnezeu să pună lacăt cerului, să ajung teafără… nu bănuiam că pe Bordelezu îl inspiră o asemenea stihie, că m-aş fi rugat:

"Dă, Doamne, pe lume

O ploaie cu spume,

Să facă pâraie,

Să curgă şiroaie…”

Fiindcă uite ce frumos a zis!...

Lacul lebedelor – ultima sârbă de pe Titanic

autor: Bordelezu

Un scriitor trage sirena de alarmă iar gâştele, săracele, ca pe vremea romanilor, sunt pregătite a fi sacrificate întru salvarea lui Boc. Vă spun asta serios, nu-mi arde de glumă!
Sincer, mă cutremur, nu pentru că Hâncu mi-ar fi şoptit numai mie, la ureche, vestea unui iminent cataclism, ci pornind de la vederea a două lucruri, în aparenţă banale, aveţi rabdare, că vi le spun mai încolo….

Sap în continuare, nu cu hârleţul, – gata şi voi, numai la lopăţele vă e gândul… vă rog, fiţi sobri! – ci cu unghiile minţii mele puţinele, scormonesc şi văd cum fisurile au apărut deja, se lărgesc şi înaintează ca nişte şerpişori, se fac şerpi… şi bauuu! scot flăcări prin nari, pe gură, prin ochi, prin rect… balaurii colapsului total ne învăluie.

Vă daţi seama, domnişoarelor, doamnelor şi domnilor, că ne aflăm pe Titanic? (La voi nu tună?)
Până acum am fost într-o sărbătoare continuă: horă, bundiţe, pipiţe, cântări, pomeni, paranghelii, Vanghelie, festival, TRU, Ciutacu. (Dă cu piatră, văd bucăţi de gheaţă). Titanic, nu?

Ultima sârbă de pe Titanic a început deja. S-a auzit ultima strigătură, e a unui scriitor care a ajuns să strige ceea ce oricine poate înţelege:

“Deşi ştie că n-are altă soluţie decât impozitarea particularilor, şi că se sinucide, dacă îi impozitează criminal, România bugetară continuă să-i jefuiască pe privaţi, să-i considere vinovaţi, pentru că nu dau mai mulţi bani statului, să-i stârnească pe bugetari contra privaţilor şi să născocească noi taxe, amenzi şi impozite.
….
De luni bune, domnul Boc şi Guvernul lui nu vorbesc decât de buget şi de salariile bugetarilor. Nici un cuvânt despre problemele privaţilor. Criza însă e a privaţilor, nu a bugetarilor. Statul bugetar n-are cum să fie atins de criza mondială, pentru că nu produce nimic decât o administraţie lăbărţată şi hulpavă, plătită la vârf ca una perfectă.
Particularii mor, dar cel care se vaită e statul bugetar.”

Un scriitor, Tudor Octavian, îşi lasă deoparte obiectul muncii pentru că e nevoit ca să explice primului jucător, primului ministru, celui de-al doilea ministru şi echipierilor lor, cum stă treaba în economia unui stat. Un scriitor e nevoit să le deschidă ochii unor miniştri, în probleme economice!!!

Am vorbit la telefon astazi mai mult de o jumătate de zi, cu o mulţime de privaţi, indivizi care asigură de lucru pentru ‘jde mii de oameni. Toţi mi-au spus cam acelaşi lucru, şi-au redus producţia la mai puţin de jumătate, în o lună, o lună jumate… sunt nevoiţi să tragă obloanele, nu mai sunt investiţii, n-au pentru cine lucra, asta e cruda realitate...

Cel de-al doilea lucru de la care am pornit, pe primul tocmai vi l-am prezentat, e raţa mandarină:

“Păuni albi, gâşte de Nil, lebede negre, gâşte canadiene cu gât roşu sau raţe mandarine, în total 553 de păsări exotice vor pluti pe apa lacurilor Cişmigiu, Bordei, Carol, Tineretului şi Herăstrău”…

Trecând peste faptul că autoarea ştirii – Maria Manoliu, Gândul – s-ar putea să nu mai aibă timpul necesar pentru a antrena păunul alb ca să poată pluti pe apă, observ că nu mai suntem luaţi drept guguştiuci ci drept saurieni, în loc de investiţii masive ale statului pentru repornirea motoarelor economiei ni se oferă raţa mandarină pe varză a la Cluj, preparată de un specialist în gâşte.(E furtună cu grindină, vai de raţele lor!)

Suntem siliţi a ajunge mâncători de lebede… sau ne mâncăm unul pe altul, nu?
Aşa că, de ce să vedem ce se vede din aisbergul aflat în faţă, de ce să-l ocolim, hai să ne continuam sârba de pe Titanicul nostru, şi să mâncăm foie gras… fie ce-o fi!
Fiat coaliţia, pereat mundi!