Despre nimic

Mă întreba un prieten, pe mail, zilele trecute, de ce nu mai citesc. Se referea la cărţi.

I-am zis că nu ştiu, am dat nişte motive, am invocat până şi necesitatea schimbării dioptriilor, (fontul literelor pe hârtie e bătut în cuie), m-am dezvinovăţit povestindu-i ultima carte citită, care stă şi-acum pe masă, (doamne, să nu-i uit titlul şi autoarea, dacă mă înteroghează cineva, subit, care e ultima mea lectură, să ştiu, să-i zic cum se cheamă, să-l bag în ceaţă măcar cinci secunde, până mă tirez din raza lui de acţiune)…

Azi după amiază, eram hotărâtă să închid calculatorul, eventual să-i pun o pătură în cap, să nu-l mai văd până diseară şi să citesc exersând datul paginilor cu degetele personale, nu cu mausul.

Zis şi făcut. Dar înainte de asta m-am gândit să-mi îngădui o ultimă incursiune în virtual, să văd ce mai bloguieşte Ciutacu.
Ciutacu nu produsese nimic nou, dar comentatorii lui, da. Şi unul mă momea cu un link la I.T.Morar. Să mă uit niţel şi la ăsta si gata! Îl închid fără somaţie, din buton.

Ce credeţi că făcea I.T. Morar pe blog?
Intoxica.

Intoxica sau făcea propagandă? Nu eram sigură, aşa că m-am dus pe Google şi-am scris “propagandă” cu “p” de la “păpădie” şi imediat mi-au rezultat nişte materiale care făceau deosebirea, am citit despre tehnici manipulative, despre gramatica persuasiunii, despre arta mistificării (uite că l-am prins!), fiindcă n-a vrut nimeni s-o aresteze pe Ridzi pentru că a cheltuit prea mulţi bani publici, doar i s-a cerut demisia, fiindcă a încălcat legea, cumpărând ştiri pentru publicitate mascată etc…

Maaamă, iar m-am umplut de nervi.

Nu-i destul că ne cobzăreşte Cristoiu şi ne învaţă cum şi de ce s-o iubim pe EBA. Mai vine şi pocitania de Morar, să-şi exerseze scrisul pe portocaliu. Înseamnă că ăştia - el, Cristoiu, Pleşu, ăla cu fundă la gât, vorba lui Badea, ştiu ceva: rămâne Băsescu.

Asta n-ar fi nimic, dar mai înseamnă şi că bine nu le va fi decât celor care şi-au manifestat ferm orientarea oranj, înainte de-a li se pune sula în coaste. Adică…

O fi Morar în ziua lui proastă. Să vedem ce-a scris ieri şi cu asta, gata, închid calculatorul.

Ieri îşi dedica blogorănia (termenul îmi aparţine, l-am ctitorit imediat ce mi-am făcut blog) Roxanei Iordache.

E, păi stai aşa, că nu-i aşa, domnule morar! Am înţeles că-ţi macini grâul acum, să-ţi crească pâinea la toamnă. Fiecare cu stilul lui de instinct de supravieţuire.

Ce-i reproşezi Roxanei? Satâr versus bisturiu? Exact asta practici. Atac la persoană.
Şi nu laşi timpul să-şi spună cuvântul. Că până la toamnă, mai e.

Acestea fiind zise, timpul pe care l-aş fi putut petrece citind, a trecut.

Mici, dar absolut necesare treburi casnice, mă vor ajuta să trec şi ziua de azi, fără să fi făcut nimic bun.
Nimic rău.
Nimic.