joi, 25 iunie 2009

Cât va dura?

N-o să pun şi eu clipul „Go, Ridzi, go! ”...
E plină presa online de el şi-l gem toate blogurile.
Ba chiar mă tem că Florin Chilian ar putea ajunge pentru prima oară la urechile celor care nu-l ştiau până acum, doar cu această parodie căreia m-aş încumeta să-i zic aproape copilăroasă şi inegală, dacă n-aş şti ce disperare ascunde.

Chilian e genul de artist care-şi cântă în primul rând sieşi, să poată supravieţui compensat până în ziua de mâine şi-apoi s-o ia de la capăt. Să mai reziste întreg la minte o zi. Cântă aşa cum alţii fumează. Ca să nu înnebunească.
Toată muzica lui e un protest.

Când tot felul de filfizoni şi filfizoance vorbesc doct şi nazonat despre artă de bună calitate, despică firul în patru la teoria chibritului literar duminică dimineaţa, dând foc audienţei care e, oricum, zero, din pricina orei, dar mai ales din pricina relelor tratamente aplicate subiectului, când tabără taica Tabără asupra neuronului nostru abia trezit cu un subiect cult din cap până-n tălpi pe care obişnuieşte să-l facă, oricât ar părea de interesant iniţial - zdrenţe după un sfert de ceas, e suficient să dai un click pe Chilianul la întâmplare şi imediat pipăi cu urechile bunului tău simţ un artist înnăscut, care n-are nevoie de măsuţe rotunde şi exegeţi care să-l autentifice.

De ce, mă întreb, de ce nu l-a adus ministriţa pe Florin Chilian la jerpeloaga ei de concert pentru tineret? De ce şuie, puye, ande şi alte paparude de-astea?

De ce să ţipe Voltaj, pe şapte scânduri, absolut rupt de realitate: „Tânăr vreau mereu sa fiu/ Să trăiesc aşa cum ştiu/ Ca la 20 de ani,/ fără griji şi fără bani”, când cel mai prăpădit licean de la Jean Monet conduce o lătură de VW Bora ?
De ce n-a strigat Florin Chilian: “Cu-o faţă frumoasă, moartea stă la masă/Imi promite raiul şi-mi arată paiul”?

Fiindcă asta i-ar fi lăsat să priceapă, măcar pe unii dintre puştii adunaţi acolo, că anumite “dicstracţii” uşoare, care ar putea fi ulterior legalizate, te conduc direct în patru scânduri?

Că n-ar fi acceptat Chilian?
Că e mult sub demnitatea lui să facă pe maimuţoiul pentru nişte maimuţoaice care-şi fac publicitate?

Nu, mult mai probabil e că Florin Chilian nu se potriveşte cu noua ediţie a “Cântării României”, asta care ameninţă să se desfăşoare de-acum încolo sub sloganul “Tinerele, nu fi trist! Fii doar prost sau manelist!”

Cât va dura?

Acest nou ciclu de manifestări artisticăristice care ar putea solicita periodic mintea unei sute de mii de tineri, odihnind-o temeinic, pregătind-o pentru un nou tip de dresaj, cât va dura?

Aceasta e adevărata întrebare, pe termen lung, nu câte sute de mii de euro a spart Ridzi, fiindcă imediat vin unii ideologi bine pregătiţi, cu exemple din urmă şi din viitor şi demonstrează că suma acesteia e un ţâşti-bâşti, în planul de spoliere financiară conceput la nivel naţional.

Fiindcă, după ce se vor linişti apele şi se va demonstra că jaful cu acte în regulă se cheamă investiţie, ne vom calma cu toţii, acceptând că de douăzeci de ani încoace nimic nu se schimbă: furtul se cheamă furt până într-o sută, hai, o mie de euro. Dacă adaugi un zero e strategie economică, turistică sau culturală, după caz.

Şi ne vom trezi iar, urmărind la televizor orchestra de tinichigii fruntaşi care interpretează Simfonia Fantastica în mod fantastic, sub sula pe post de baghetă a vreunei cizmă-Ridze cu talent dirijoral.

4 comentarii:

  1. probail inca 20 de ani de acum inainte sau ..niciodata

    RăspundețiȘtergere
  2. @renata

    Cat sa dureze, pana la Cutremurul cel mare, dar nu mai mult...

    Bordelezu

    RăspundețiȘtergere
  3. asa a fost la noi tot timpul si asa va fi mereu...pai cand a fost bine la noi?

    RăspundețiȘtergere