De la pedelişti învăţăm aroganţa

Azi dimineaţă, intrând pe blogul lui Ciutacu să-i scriu două vorbe uşoare, mi-au căzut ochii pe biata lui auto-prezentare, care începe cu “Ştiu că-s arogant şi genial…” şi m-a bufnit râsu’.

Până ieri mi se părea o introducere foarte îndrăzneaţă şi incitantă. Azi nu mi se mai pare decât un teribilism de adolescent.
Habar n-are Ciutacu ce-i aia aroganţă!

Aroganţa genuină a fost aseară la Sinteza zilei. De fapt, a fost mama naturală a Aroganţei, proprietăreasa rezervei strategice de Aroganţă, Nesimţire, Tupeu şi Prostie, pe numele ei de scenă – Monica Iacob Ridzi .

Dacă-i citiţi biografia din Wikipedia, spre care nu vă dau link fiindcă nu merită să vă pierdeţi timpul cu o copie la indigo a veşnicei poveşti despre trecutul studios al vreunei divenii de-astea, căţărate direct din şlapi chinezeşti pe tocuri de firmă, ca să-i pară glezna mai subţire şi să ţocăne mai graţios pe coridoarele vreunui minister care nu se ocupă cu altceva decât cu găzduirea, în incintă, a fotoliului ei de ministreasă, dar dacă totuşi i-o citiţi, veţi constata că e Doctor în Ştiinţe Inginereşti cu lucrarea intitulată – luaţi o gură de apă, faceţi pipi, fiindcă o vreme veţi fi ocupaţi cu lectura – “Evaluarea impactului economic al implementării reglementărilor legislative privind sănătatea şi securitatea în muncă în perspectiva aderării la Uniunea Europeană”...

Pauză de-o ţigară.

Nu vă împacientaţi dacă e greu de înţeles titlul care-ar înnebuni-o de invidie până şi pe răposata Ceauşească. Pe scurt, e veşnicul „Efect al razelor de lună asupra galoşilor de gumă”.

E, această doctoreasă-ministreasă-parlamentăreasă europeană cu care a studiat copilul Preşedintelui diverse, a repetat aseară de două ori, cu o voce de-aia de melteancă obraznică ce ar putea stârpi vacile prin sperietură pe o rază de doi kilometri, cuvântul PRURAL, care, în contextul dat, nu avea treabă nici cu „prurit”, nici cu „rural” (nu-mi pare rău de cacofonie, să zică mersi că am pus pauză între „cu” şi „rural”), ci era varianta ei personală a cuvântului PLURAL.

Asta n-ar fi nimic, mai ales că n-a recunoscut şi a acuzat-o pe Oana Dobre de auzenii, dar cu ajutorul tupeului nesimţit de care pomeneam la început şi a unei înalte şcoli a manipulării absolvite , firesc, la şcoala de partid, i-a făcut zob pe Gâdea, Dobre şi Ciuvică, i-a redus la tăcere, a răcnit continuu nişte prostii fără sens care nu interesau pe nimeni şi a reuşit să evite cu impertinenţă toate întrebările care i-au fost adresate.

Ceea ce-ţi îngheţa sângele în vine însă, era precizia ştiinţifică aproape, cu care utiliza şmecherii de politruc cu experienţă, îndeobşte leitmotivul „Vă răspund dacă mă lăsaţi să răspund”, deşi nu răspundea la nimic, schimba tot timpul subiectul, în aşa fel încât trei jurnalişti deveniţi trei curci plouate, plus guzganul rozaliu şi încă o domnişoară invitată, să sfârşească prin a holba ochii la ea cu oarece nesaţ sau uimire, nu ştiu...

Ce ziceam?
A, da!
Că mai are de învăţat Ciutacu la capitolul aroganţă...