Vorba lui Martin Strickland: „M-aţi otrăvit cu apă!”

Dimineaţă, iar.
Cafea. Ţigări. 200 mg de ibuprofen şi-o capsulă de ginkgo biloba, de 40 de mg.
Astea din urmă fiindcă mă doare capul. Nu ştiu de ce. De la vreme. De la nicotină. De la prostie. De la ceafă spre creştet.
Pun pe limbă simultan drajeul frez şi capsula maronie şi iau o gură de cafea. Pleacă amândouă deodată, braţ la braţ, în armonie perfectă, pe esofag în jos şi buf! – în stomac.
De-aici încolo e treaba lor cum se descurcă. Să facă fiecare ce-o şti, numai să mă lase durerea de cap.
Între timp eu citesc petiţia online contra introducerii în legislaţia românească a normativului intitulat CODEX ALIMENTARIUS. Ce vrea documentul şi autoarea petiţiei, aflaţi singuri.

Intre timp mie mi-a sărit ţandăra la fraza „Sute de milioane de cetăţeni din întreaga lume nu vor să permită ca medicina naturistă milenară să fie interzisă pentru ca pseudoştiinţa chimiei farmaceutice să îşi păstreze şi să îşi întărească poziţia pe piaţă. ” şi dacă tot mi-am tras blog, de ce să nu-mi spun părerea în domeniul ăsta în care, cât de cât, mă pricep.

Chimia farmaceutică nu e o pseudoştiinţă, e chimie curată, prin urmare ştiinţă curată.

Nu a ieşit niciodată pe piaţă, nu e de vânzare, de vânzare sunt doar produsele ei, medicamentele, şi cei care inventează molecule noi, utilizabile în terapie.

În rest, sunt, într-o anumită măsură, de acord cu ce se spune acolo...

Marile concerne farmaceutice ţin în spate economii naţionale. Primul obiectiv este profitul. Sănătatea populaţiei, într-o estimare idilic-optimistă, ar putea ocupa locul trei sau patru.

Se cosmetizează studii clinice, se minimalizează unele reacţii adverse, se retrage discret un medicament de pe piaţă dacă se dovedeşte în cele din urmă că e mai mult nociv decât benefic şi se lansează imediat altul, cu o structură absolut asemănătoare, se lansează cu congrese sponsorizate, cu dineuri de gală, cu şampanie, cu muzici, cu vacanţe exotice plătite unor decidenţi cu renume ştiinţific.

Nu se precupeţesc nici bani, nici artificii juridice şi/sau economice pentru a împiedica punerea în consum a unui produs generic (copia medicamentului princeps, patentat) care e mult mai ieftin, la expirarea patentului medicamentului original.

Există o mafie albă, născută şi crescută în laboratoarele de cercetare, înarmată paşnic cu „Drug Master File”-ul produsului, cu metoda de obţinere, dozare, controale, controlul produşilor intermediari , limita la metale grele, încărcătură microbiană etc, am ales la întâmplare nişte cuvinte care te umplu de încredere şi respect când răsfoieşti documentaţia ştiinţifică a medicamentului, fiindcă acolo nu se specifică modalităţi de-a obţine mai rapid aprobarea FDA-ului pentru un produs în detrimentul altuia, nici când un paragraf de lege aproape neinteresant favorizează exclusiv un anume producător, fără să-l numească şi falimentează un altul, tot aşa, în mod discret.

Nu există nicăieri descris protocolul motivării medicului prescriptor, cât de greu atârnă mapa cu informaţie ştiinţifică pe care i-o lasă agentul de promovare pe birou şi cât de incitant la studiu e cash-ul anexat.

Dar, de-aici încolo, nu mai sunt de acord cu persoana care a iniţiat petiţia.

Nu-mi place să-i aud vocea tremurând de emoţie şi indignare cu care susţine fără limite, repet, FĂRĂ LIMITE, medicina naturistă.

În primul rând nu admit oficializarea termenului semidoct „naturist”. E, fie medicină „naturală”, fie „fitoterapie”, fiindcă, în proporţie de 99%, cei care zic naturist se gândesc la produse vegetale.

Apoi nu e vorba chiar de medicină, ci de terapii complementare, care până recent se numeau alternative, ceea ce e altă prostie, fiindcă utilizarea unei metode terapeutice nu exclude, automat, o alta, ele putându-se asocia.

Micul mare război de interese pe care îl generează acest CODEX ALIMENTARIUS, dacă va fi introdus în România, va scoate - simbolic! - în stradă (fiindcă nu cred că ceva mai scoate faptic lumea în stradă pe tărâmurile astea) zeci de producători de suplimente alimentare şi sute de importatori, de la cei care derulează contracte perfect legale cu firme străine de prestigiu şi până la cei care aduc lunar două geamantane de hapuri suspecte din China pe care le vând aici cu un profit de 1000 la 1. Am scris corect cifrele!

Aceştia vor fi ovaţionaţi, secondaţi, susţinuţi de cohorte de consumatori ai suplimentelor nutritive, de la cei care iau două capsule de ginkgo biloba pe zi ca să-şi protejeze circulaţia cerebrală şi până la cei care se îndoapă zilnic, în neştire, cu până la 30 (treizeci) de guguloaie conţinând extracte din plante, fiindcă aşa au văzut în reclamele tv, aşa au citit în revistele de popularizare pseudoştiinţifică, aşa au auzit de la un vecin, că plantele sunt sănătate curată, consumate cu tona te împing la nemurire, iar medicamentele sunt otrăvuri în stare pură, născocite alaltăieri de nişte călăi care visează să stârpească populaţia umană pe pământ.

Nu voi semna această petiţie, deşi nu sunt de acord cu CODEX ALIMENTARIUS şi ar trebui anulat fie şi numai pentru faptul că acesta elimină obligativitatea etichetării produselor obţinute din organisme modificate genetic.

Nu voi semna nici petiţia asta şi nici alta asemănătoare, până ce nu va apărea o contra-petiţie care să specifice că aproape orice medicament are la origine o substanţă care iniţial a fost extrasă dintr-o plantă, dintr-un ţesut animal, dintr-un mineral.

Că orice plantă medicinală conţine, în doză mai mare sau mai mică, o substanţă care poate acţiona benefic până la o anume cantitate , apoi devine nocivă.
Că poţi da colţul înghiţind un pumn de ibuprofen şi, la fel de sigur, înghiţind un pumn de capsule cu ginkgo biloba.

Entuziasmul gălăgios al reîntoarcerii la remediul natural care e acum la modă în lume umflă conturile unor producători de suplimente alimentare care, sub protecţia controlului superficial ce se aplică produselor considerate nemedicamente, ajung să-şi umple capsulele la repezeală cu o tocătură incertă de sunătoare şi muşeţel. fiind preocupaţi exclusiv de tiparniţa care le fabrică etichetele frumos colorate, ce te asigură că înghiţi 275 de mg dintr-o iarbă cât se poate de salvatoare, pe care fabricantul abia dacă a văzut-o vreodată în poze, necum s-o cultive sau s-o importe, ca materie primă.

Dar dacă voi vreţi să vă alăturaţi celor aproape douăzeci de mii de semnatari ai petiţiei, nu ezitaţi s-o faceţi, fiindcă acest CODEX ALIMENTARIUS legiferează un abuz, ori noi tocmai despre asta am vorbit: despre abuzul care ucide.