Băse pune de-un nou cincinal

Aproape oricine a observat aseară similitudinea dintre discursul lui Băse şi discursurile Preaîmpuşcatului.

Aud că pe măsură ce lumea pleca din sală, scaunele erau reocupate de oamenii PDL-ului aduşi cu anasâna, în grupuri, exact ca acum 25 de ani, când se înghesuia poporul la rigolă să-l aplaude pe Tovarăşu.

Interesant e că singurul partid care nu-l critică pe preşedintele ţării a prevăzut trista eventualitate a golirii aulei înainte de termen şi a luat măsuri.

Până la urmă şi televiziunile mogulilor au capitulat în faţa nevoii de rating şi au tăiat discursul în direct, trecând direct la comentarii în studiourile de ştiri.

Adevărul e că, dacă totuşi am câştigat ceva în ultimii 20 de ani, asta am câştigat: piederea antrenamentului de-a asculta pe cineva care nu spune nimic, mai mult de cinci minute.

Mie, când a recunoscut că poate a mai şi greşit, mi-a amintit de Postelnicu. Numai că Postelnicu a recunoscut fără echivoc, “Am fost un dobitoc!” ,fiindcă nu mai avea nimic de pierdut.

Băse e pe cale să piardă totul şi cred că o ştie şi dacă n-o ştie, o simte. De-aia a şi dat pe gât o duşcă de curaj etilic în plus, poate chiar puţin peste doza zilnică, aia la care a dobândit toleranţă şi pare treaz.

Nu ştiu care dobitoc i-a scris discursul, în stilul “să facem totu’, tovaghăşi!”, atigând inclusiv un punct extrem de delicat: făcutul copiilor pe bază de “înfiinţarea unei comisii prezidenţiale pentru analiza riscurilor demografice”.

În 1989, în faţă la Dalles, era plin de “decreţei”.

Decreţeii sunt periculoşi, fiindcă atunci când n-au ce mânca, ce învăţa, unde munci, îşi întreabă mamele “De ce m-ai făcut, dacă n-aveai cu ce să mă creşti?” şi, dacă răspunsul e “Am fost obligată!”, ies în stradă imediat.

Acum, dacă mă gândesc bine, poate că tipul care i-a conceput textul de-aseară “Preşedintelui tuturor românilor” l-a redactat astfel tocmai ca să înţelegem până nu-i prea târziu mesajul din titlul de mai sus, cu virgulă şi semnul exclamării, astfel:

“Bă, se pune de-un nou cincinal!”