Stăpânul Inelului

„Ziarul Ring este un cotidian independent, tabloid bulevardier ce apare in toata ţara, de luni până vineri.”

Asta zic ei despre ei. Inelaţii.

Se distribuie gratis la metrou.
Dacă vi se pare cunoscut, de-acolo il ştiţi.

Îmi închipui că nu l-aţi citit niciodată!
Îl iei, că e gratis, te uiţi la titluri, alea conţin toată ştirea, restul sunt cuvinte fără noimă, vezi cine-şi pune silicon, cine şi-l scoate , ce Andree se mărită, ce serveşte Salam la micul dejun, vezi o întâmplare veche, de primăvara trecută, care a fost mutată în toamna actuală, despre un şofer care a adormit la volan şi l-a trezit un coleg de trafic în claxoane disperate, că l-a văzut dansând pe şosea şi i-a ţinut spatele, până s-a asigurat că nu-i mai atârnă capul într-o parte şi rămâne, decis, pe o singură bandă, pe urmă s-au oprit amândoi într-o parcare, au băut un suc şi-au rămas prieteni...

Nu, nu!... Am luat-o razna. Asta n-a fost niciodată ştire, nici măcar în presa normală, pe bani. Asta mi-a povestit-o un amic. El era adormitul.

În fine! Ring e un fel de Libertatea pe gratis.

Dacă nu s-ar fi inventat metode moderne de spălat geamurile, ziarul ăsta ar fi fost favoritul gospodinelor la lustruit sticla ferestrei.

De unde-am plecat? De la Ring. Că ce. A, că Maestrul revine, ca editorialist, în „ring”.
Explică şi de ce, într-un interviu acordat gratuitului ziar:

"Am acceptat oferta voastra dintr-un motiv foarte simplu. Eu niciodata nu am avut un public sofisticat, iar al vostru mai are si bun-simt. La garderoba Bibliotecii Academiei angajatele citesc „Ring”, nu „Jurnalul national”. In consecinta, eu am ambitia sa ma citeasca si cele de la garderoba. Cred ca publicul vostru are mai multa minte decat cel care se uita la talkshow-urile isterice.”

A-haaaa, Maestre!
Va’zică Jurnalul Naţional e prost, nu fiindcă v-a băgat în seamă, pe când, consecvent, turnaţi o cifă de beton la postamentul statuilor Udrei, EBEI, Ridzei,missei Anastase, ci fiindcă nu face obiectul interesului garderobierelor. Cred că aveţi dreptate!

În aceeastă ordine de idei, umbletul domniei voastre la Biblioteca Academiei ar putea deveni extraspecializat.

Studiaţi una dintre puţinele cărţi pe care au savurat-o toate garderobierele lumii: Pisica în cizme. De Edgar Michelson.

Dacă în literatura universală n-aveţi cu ce pătrunde, nicidecum, măcar să sclipiţi în topul celor mai citiţi jurnalişti, întocmit de garderobiere. Cu puţin noroc, fiindcă femeile astea cumsecade au obligaţia să arate cât de cât decent, puteţi intra şi în topul coafezelor.
Baftă!