Gânduri impardonabile

Cine-şi făcea azi Semnul Crucii la Târgovişte, cu ocazia canonizării lui Neagoe Basarb?
Pelerinul număru’ unu al ţării, cu pelerina lui.

După ce, în ultima săptămână, s-a canonit cu dezincriminarea consumului de droguri uşoare şi legalilizarea Crucii de Piatră, deocamdată-preşedintele-nostru s-a dus la Târgovişte (asta chiar e o coincidenţă mârşavă!), la o canonizare, să facă o baie. De mulţime, presupun, numai că presa mogulilor, ca şi presa nemoguleană refuză să sublinieze înfăptuirea băii. Semnalează doar prezenţa mireanului cu privirea vraişte, alături de înalte feţe bisericeşti care nu văd cu ochi buni legalizarea prostituţiei.

Cu un ochi n-o văd cu ochi buni, dar cu celălalt fac cu ochiul, în semn de “las’ că merge şi aşa, ce voiai, să-ţi cântăm în strună şi pe faţă? Noi obişnuim pe din dos…”

Mă gândeam la asta, venind pe la ora amiezii pe Văicăreşti, spre casă.
Trafic subţire, doi oameni în staţia de tramvai, pe stânga mea terenul viran unde abia dacă s-au construit cinci blocuri turn, pentru cinci tipi care aveau nevoie de penthouse, pe dreapta blocurile vechi, ştiute şi pe alocuri grupuri mici de fete brunete fumând, în colanţi trei sferturi, cu sticluţa de apă minerală de-un sfert în mână, aşteptând să li se legalizeze dreptul la baie. Atât.