Zgura presei (2)

Un text obscen (nu mă încumet să-l numesc pornografic fiindcă, indiferent de opinia DEX-ului, eu cred că între cei doi termeni se poate face o diferenţă) publicat la un moment dat de Patapievici în „Plai cu boi” face un tur prin blogosferă.

Scris pe schema cutiei chinezeşti – poveste în poveste – textul lui Patapievici are o singură victimă: Ion Creangă .

Praful se alege de umorul inegalabil cu care ia Creangă în răspăr ipocrizia, falsele pudori ale societăţii în care trăieşte!...

Cu mare nesimţire şi nechibzuinţă, dezinhibatul domn HRP transformă chicotul şugubăţ al irepetabilului Creangă în rânjet libidinos şi pervers.

M-am tot întrebat la ce i-o fi folosit.
Doar ca să ne comunice o anume orientare sexuală a domniei sale care, la drept vorbind, pare mai degrabă o dezorientare totală?
Se închipuie, oare, un fel de Henry Miller dâmboviţean?
E atât de angoasat de propriile sale probleme sexuale, încât nu-i e suficient să-şi vorbească sieşi despre ele, pe o foaie de hârtie, ci simte nevoia să le strige la tipografie?

Având în vedere recentele sale manifestări în presa scrisă, eu mi-l imaginez pe Patapievici ţinându-şi într-o mână, la vedere, obedienţa erectă faţă de preşedintele actual, cu cealaltă trăgând de şliţul desfăcut al unui anume Radu Dăescu şi cu cealaltă...
Ah, aşa e! Nimeni n-are trei mâini!
...Şi totuşi cu ceva trebuie să fi scris şi fraza asta, în „Evenimentul zilei” de ieri.

“Cu o insistenţă neruşinată, de care ar trebui să se ruşineze bărbaţii şi să se indigneze femeile, corpul dnei Udrea este filmat în gros-plan astfel încât pântecul, coapsele, sânii, degetele de la picioare să iasă, în mod sexual, în evidenţă. Iar acest lucru se întâmplă nu o dată, ci de mii de ori; şi nu într-o singură zi, ci zi de zi; şi nu oricând, ci ori de câte ori vine vorba de ea, pe jumătate de ecran, în timp ce pe cealaltă jumătate are loc înfierarea.”