Zilele trecute am comis o faptă urâtă.
M-am tot frământat cui să mă spovedesc şi dacă e cazul. Să mă fi dus la popă? Nu cunosc niciun popă suficient de bine ca să pot să-i zic aşa, fără introducere:
Zilele trecute am comis o faptă urâtă. A intrat o fată în prăvălie şi m-a întrebat dacă poate să facă practică la noi, până termină şcoala de asistente şi dacă n-avem un loc de muncă pentru mai târziu.
Purta o băsmăluţă roşie legată strâns la ceafă. Era palidă, slabă, tristă, urâtă. M-am gândit că… Atunci, prima oară, m-am gândit că are cancer, că e în tratatament şi că umblă legată la cap ca să nu se vadă lipsa părului. Am zis da, i-am cerut să aducă nişte hârtii, un C.V. o recomandare de la şcoală… prostii de-astea.
A doua zi le-a adus. Avea o altă băsmăluţă, albă, cu buline mici, albastre, arăta mai groaznic, numai că am observat că are păr şi e strâns într-un coc mic pe ceafă. Arăta aşa de cumplit, încât n-am putut să citesc ce scrisese pe foile alea, îmi jucau rândurile în faţa ochilor, mă gândeam că, dacă semnez, de mâine o să fiu nevoită s-o văd în fiecare zi. Părea genul care nu chiuleşte.
Mă frământam între “n-ai dreptul s-o refuzi” şi “ nu eşti obligată s-o accepţi”.
Interneti aranja nişte chestii pe raft cu atâta abnegaţie, făcând abstracţie de mine, încât ştiam că m-ar fi ucis.
Astălaltă îşi înfipsese ochii în vârful pixului meu şi simţeam cum mă trage de el să mi-l lipească de hârtie, să-mi mâzgălesc acolo numele şi să batem palma.
Mi-au trecut prin minte tot felul de nebunii oribile, cum ar fi dacă în faţa mea s-ar afla un spărgător cu cagulă şi pistol, cum ar fi dacă aş vedea o maşină ieşită pe contrasens, repezindu-se fix în mine… Degeaba! Nu m-au impresionat suficient ca să prind curaj să semnez şi să pun ştampila rotundă.
Am întrebat-o direct, măcar cât să câştig zece secunde, să mă repliez:
- De ce porţi basma?
N-a răspuns.
- Va trebui să renunţi la ea, am continuat,fiindcă, iartă-mă că-ţi spun, dar aşa bandajată la cap, pari mai suferindă decât toţi pacienţii noştri. Cred că… cred că o să-i sperii, dacă apari în faţa lor în felul ăsta.
Mi-a zis:
- Dar nu e problema dumneavoastră, e problema lor.
Zic:
- Ba e şi a mea, fiindcă dacă nu se simt bine când intră aici, se duc în altă parte.
- Dar nu credeţi – şi când rostea cuvintele astea, parcă începuse să crească în înălţime –
că toate femeile ar trebui să umble cu capul acoperit?
- Nu!
Aproape am strigat, cu uşurare. Acum aveam un motiv să scap de ea.
- Dar Domnul nostru Isus…
- Asta e o farmacie laică.
- De ce nu mi-aţi spus de prima dată?
- Prima dată am crezut că eşti cheală.
A plecat. Nu, mint: a plecat cu ochii în lacrimi.
Am fumat două ţigări la rând. Au trecut trei zile şi încă mă roade. Se numeşte discriminare, nu?
Cum spuneam, n-am un popă. Noroc că am un blog.
+(3).jpg "NONO")
Re,
RăspundețiȘtergereCentii mei:
Trebuie sa-i fi retinut numele si adresa. Cheam-o inapoi si ajut-o.
Anca mica,
RăspundețiȘtergereNu dezvolt ca sa nu ma dezmint. Te rog pricepe ce vrei.
Sau, ca zic aSA...(SIC):
Plang de ciuda cand vad ca nu pot ajunge undeva. Cei ce nu plang cica-s "tari". Ori se cred deasupra idealistilor de pe ecrane.
Oare or fi?
Ei, spun si eu prostii, nu baga-n seama!
Cred ca sunt cam ametit. De la vin;)
Hai Hui, n-am cum s-o ajut. Îmi pare rău. Sectanţii nu doresc să fie ajutaţi, doresc să facă prozelitism. Prefer să discriminez o singură persoană, decât să le fac viaţa amară tuturor celor din jurul meu.
RăspundețiȘtergereMă simt mai bine acum, că am povestit. Nu doresc să schimb nimic.
Oleacă dacă m-aş fi grăbit, aş fi comis şi eu o faptă urâtă. Pentru că orişice aş fi spus referitor la "Băsmăluţa", n-ar fi trecut fără să provoace vreo mică supărare. Chiar mă întristase povestea băsmăluţei, dar m-a salvat răspunsul tău la primele două comentarii, care m-a trezit de-a binelea. Dacă tot trecui prin gara noastră, te rog, mai vizitează-l pe ifim, pentru că un blog fără vizitatori e trist ca o haltă prin care nu trece nici un tren.
RăspundețiȘtergereFoarte bine ai facut. Daca nu rupeai pisica atunci, ai fi rupt-o cand ii lua la prelucrat pe cei care veneau sa cumpere anticonceptionale. Nici nu vreau sa ma gandesc ce le-ar fi auzit urechile :)) Si te mai stresa si pe tine zilnic. Prea buna decizie si fie la ei acolo!
RăspundețiȘtergereDa, Ifim, titlul e cam riscant. Stârneşte compasiune spontan. Dar până la sfârşitul textului sper că se face lumină.
RăspundețiȘtergereMădălina, chiar că-ţi mulţumesc! Mă gândisem doar la cum o să ne ia pe noi la prelucrat, nu şi pe pacienţi.
RăspundețiȘtergereRe,
RăspundețiȘtergereVezi, plecare cu ochii in lacrimi nu e pentru mine dovada ca lucrurile s-au terminat precum trebuia iar fumatul a doua tigari (de mervi pe un sectatnt???) au pus capac.
Oare asa zisul conflict... de credinta nu putea duce nicicum la o solutie de genul hai ca-i loc pentru toti sub cerul asta cata vreme nu ne amestecam credinta in excertitarea unei meserii?
Intreb si eu ca prea pari sa fii de neinduplecat in ceea ce priveste nevinovatia-ti.
Nu-s sectant si respectul pentru Dumnezeu nu ma face deloc habotnic.
O zic pentru sa se stie ca nu tin cu nicio parte.
Sau: daca lumina de care vorbesti in text era deja facuta din punctul tyau de vedere, ce mai conteaza ce credem noi?
Hai Hui,
RăspundețiȘtergereAm pus spovedania pe blog ca să scap de gândul ăsta, nu ca să schimb ceva în cele întâmplate.
Singura întrebare pe care o pun la sfârşit e asta: "Se numeşte discriminare, nu?"
Aveam de gând să contabilizez nişte atâţi de "da" şi atâţi de "nu". Eventual aş fi vrut să vorbim după aceea despre ce e mai corect: să discriminezi O persoană sau să aduci un grav prejudiciu stării de normalitate a altor CINCI?
Credinţa în Dumnezeu este, aşa consider eu, un lucru atât de intim, încât nu trebuie afişat,discutat în nicio conjunctură.
Unii au o poziţie mai...liberală faţă de problema asta, alţii mai restrictivă.
Foarte pe scurt, aş putea zice că pe nimeni pe lume nu priveşte relaţia unui individ cu divinitatea. Nu trebuie nici s-o explici, nici s-o impui, nici s-o consideri mai potrivită decât a altora.
Atâta vreme cât eu n-am forţat, îmbiat, presat un om care ţine posturile să mănânce "de dulce", am pretenţia ca nici postitorul să nu considere cu voce tare că mă spurc cu friptură.
Purtătoarea de băsmăluţă, deşi se afla încă de partea cealaltă a tejghelei mă întreba DEJA dacă n-ar fi MAI BINE ca toate femeile să umble cu capul acoperit.
Mai bine, faţă de ce etalon?
Povestea cu exercitarea meseriei, în cazul meu, unde se lucrează cu public, făcând abstracţie de aspectul exterior al celui care deserveşte, nu stă în picioare.
Dacă mărim suprafaţa băsmăluţei ajungem la o burka.
Putem continua de-aici, dacă vrei.
Si Ei sau "ei" ne discrimineaza pe noi : noi suntem alea fara basma pe cap. Si "ei" aleg sa planga si sa plece in lumea lor.
RăspundețiȘtergereNu fi rea cu tine, e ca si cum ai zice ca neasezandu-te langa unul care pute a transpiratie, intr-o sala de asteptare, l-ai discrimina. Ai facut o alegere in conformitate cu ceea ce crezi tu. Iar fetei nu i-ai facut vreun rau.
Atunci cand cineva incearca sa-si impuna, insinueze credinta, nu se cheama discriminare ci autoaprare !
RăspundețiȘtergereDaca fata cu basmaar fi vrut doar un job la care sa munceasca cu basma, dar fara sa-si impuna credinta ('ar fi mai bine toate cu basma ), atunci da, ar fi fost discriminare.
Acuma, daca adevarul undeva la mijloc, numai tu stii..
Mădălina, nu ştiu cum se face că te-ai gândit la acelaşi alt exemplu pe care mă pregăteam şi eu să-l dau: cu ăla care pute a transpiraţie. Avem, cred, aceleaşi fobii. :)
RăspundețiȘtergereŢipi, stai niţel, că nu prea înţeleg ce zici. În exemplul nostru fata e obiectul discriminării şi eu discriminatorul. Nu invers.
RăspundețiȘtergereDe ce ar vrea cineva să-şi impună, insinueze credinţa celorlalţi?
Ai comis o mare nerozie: daca aveai nevoie de o mana de ajutor ,o pocaita era o alegere cat se poate de nimerita. Ii spuneai din start sa nu abordeze subiecte religioase si cu asta , basta.
RăspundețiȘtergereDe un lucru sunt sigura: pentru nimic in lume n-ar fi "pus mana" , deci te-ar fi scutit de efortul de a sta tot timpul cu ochii pe ea .
Cat despre faptul ca arata "ca dracu", din experienta stiu ca lumea nu prea cauta in farmacie vedete de cinema ci persoane serioase si bine pregatite.
Zîzanie,
RăspundețiȘtergereunu - n-am avut şi n-o să am niciodată nevoie de asistente de farmacie. Pentru mine meseria asta e inutilă. Atâta timp cât statutul lor profesional specifică faptul că nu au dreptul să vândă sau să recomande medicamente şi nu pot fi lăsasţi singuri în farmacie.
doi - nu ştiu ce caută lumea la tine în farmacie, la noi caută să NU se sperie de vreo arătare de-asta.
Paranteză: dacă persoana ar fi fost bolnavă (am avut un asemenea caz, dumnezeu s-o ierte) şi ar fi avut nevoie de un sprijin moral, ca să aibă o motivaţie să se lupte mai departe să trăiască, aş fi primit-o să-şi facă practica, măcar, neexpunând-o relaţiilor cu publicul, în mod direct. Dar nu era bolnavă.
Revin: la primul contact cu omul din ghişeu publicul nu realizează cât e ăsta de serios şi bine pregătit, ci dacă e slinos, urduros şi cu doliu sub unghii. Dacă arată aşa, crede-mă că publicului consumator îi piere cheful să mai ceară sfaturi competente.
trei - nu cred că am ajuns atât de rău în ţara asta încât să nu mai putem avea încredere decât în pocăiţi, care, probabil, nu fură de frica pedepsei divine. Eu încă prefer oameni care nu fură de frica propriei lor conştiinţe.
„Credincioșii” aceștia nu acceptă nimic de la ceilalți, iar aici mă refer la idei sau sfaturi. Dacă nu ești ca ei, ești împotriva lor.
RăspundețiȘtergereCa oameni, sunt niște nemernici, mincinoși și fățarnici. Spun asta pentru că unul dintre ei este fratele meu... sau era...
Of ! Vorbeam de 2 situatii, care s-au intalnit in povestioara ta :
RăspundețiȘtergere1 . In momentul in care femeia cu basma ti-a spus ca asa-i mai bine, ca femeile sa poarte basma, mie mi se pare clar tendinta de prozelitism.
Adica ok, respectam dreptul fiecaruia de a-si pune cearsaful, turbanul in cap (dupa caz ), insa in moemntul in care vine si-mi spune ca asa ar trebui sa faca toti, deja a sarit linia ...
2. Aia cu "are basma", deci am o jena sa o primesc, care-i alta poveste.
Domnule Săceanu, e evident că, dintre noi toţi cei de-aici, dv. sunteţi cel mai "documentat" în privinţa fenomenului, dacă aveţi pe cineva atât de apropiat...
RăspundețiȘtergerePresupun că liderii sectelor au o ştiinţă a manipulării ceva mai bine pusă la punct decât reprezentanţii bisericii oficiale.
Mă contrariază unul dintre epitetele folosite de dv.:"făţarnici" ... Mie, dimpotrivă, mi se pare că îi transformă până în măduva oaselor. Că ajung, cu sinceritate şi ireversibil, să creadă ceea ce propovăduiesc.
Acum am înţeles, Ţipi. Mulţumesc pentru clarificare.
RăspundețiȘtergereLa punctul 2, în schimb, ar fi multe de discutat.
Eu zic ca ati facut bine pentru ambele motive, basmaluta si apartenenta la o secta. Daca vrea sa poarte basmaluta, sa incerce la ADP sau la asociatiile de proprietari si nu ca vanzatoare intr-un magazin, fie el farmacie. Aspectul este neplacut, dand impresia ca la galantar se afla femeia de serviciu. Si problema cu apartenenta la o secta este de luat in seama. Puteati sa aveti surpriza ca s-ar apuca sa le explice clientilor ca Domnul Iisus l-a inviat pe Lazar fara niciun medicament, numai cu rugaciuni si sa le dea un pliant cu crezurile penticostalilor sau mormonilor ...
RăspundețiȘtergere@ALM,
RăspundețiȘtergereDomnule, nu cred ca Re a "facut bine.,
Dac anoi cei ce ne crdem "normali" nu luptam cu armele convingerii impotriva celro ce s-au desprins patologic (e totusi dediscutabil teremnul) de crestinatatea noastra (oare ne apartine?) nu stiu de ce ne mai impotmolim si doar ii blamam pe penticostali, mormoni ori musulmani.
Oare refuzul nostru de a-i avea in preajma este suficient ca sa le arate cat de mult au luat-o pe langa drum?
Refuzul nostru de a negocia e o lectie mai buna decat lectiile date de ei pe la usile blocurilor ori in metrou?
Eu cred ca nu e drept nici pentru ei nici pentru noi sa intoarcem spatele.
Domnule ALM,
RăspundețiȘtergeremă bucur că vă văd!
Purtatul capului acoperit pentru că ai un handicap fizic se poate face în aşa fel încât să pară firesc. De neobservat. Am avut la un moment dat, un an, o angajată pe post de îngrijitoare care se lupta cu moartea şi dorea din tot sufletul să ducă o viaţă normală, inclusiv să muncească ceva, până în ultima clipă, să apuce să-şi vadă copilul intrat la liceu. Purta o perucă. Dacă era prea cald, vara, purta o băsmăluţă, e adevărat, una care i se potrivea. Întâmplător, era o femeie drăguţă şi extrem de bine crescută, deloc proastă şi nimeni nu bănuia că trage să moară. A şi făcut-o, imediat după ce s-au anunţat rezultatele la liceu, copilul ei intrase fără probleme.
Aşa că nu băsmăluţa în sine ar fi fost problema, ci modul "urâţitor" în care era purtată de personajul despre care vorbim. Când te uitai la ea, ştiai că are o misiune: să pară înfricoşător de urâtă. Reuşea!
Indiferent ce s-a mai discutat pe-aici şi ce sfaturi îmi dă colega mea de breaslă, Zâzania, aţi fost, măcar o dată pacient al unei farmacii şi ştiţi ce neplăcut e ca persoana care-ţi vinde sănătate la flacon să arate ca moartea în vacanţă.
Poate că politica pe care am imprimat-o eu acestei farmacii nu e tocmai una obişnuită. Pacientul trebuie să aibă senzaţia că: te bucuri să-l revezi, că n-ai uitat nimic din problemele lui trecute, că e cel mai important din toţi pe câţi îi ai, că-i acorzi toată atenţia şi tot timpul de pe lume, că orice problemă se rezolvă, că eşti prietenul lui cel mai de nădejde. Tot exersând noi aşa, am ajuns să jucăm în piesa asta pe bune.
Eu chiar îmi iubesc pacienţii şi mă simt răspunzătoare de confortul lor psihic, de îndată ce ne trec pragul. Aşa că nu-i puteam "pedepsi" cu practicanta cu băsmăluţă.
În ceea ce priveşte alternativa oferirii unei cărţi de rugăciuni ca substitut al unui medicament, mărturisesc că nici nu m-am gândit la asta, dar era posibil!
Era posibil să-i mustre pe cumpărătorii de prezervative, de contraceptive, de cosmetice, de hipocolesterolemianţi (ăştia pot trece pe post negru 365 de zile pe an)... nu m-am gândit.
Mă bucur însă că am acordul dv. că am procedat bine. :)
Chiar dacă v-am acuzat cândva că sunteţi un bun manipulator, nu vă contest luciditatea. Niciodată!
Domnule Haihui,
RăspundețiȘtergereIn primul rand, sa nu amestecam educatia cu afacerile. Eu nu am spus ca vreo religie este mai buna decat alta, cu atat mai mult cu cat am niste dubii cu privire la originea divina a acestora.
In al doilea rand, cred ca nu ati avut ocazia sa discutati cu un sectant. Majoritatea acestora sunt indoctrinati din frageda pruncie, dar mai "periculosi" sunt cei convertiti la varsta adulta. Orice incercare de "convertire" la ortodoxie se va termina ca in bancul cu ciobanul si copilul evreului ...
Hai Hui,
RăspundețiȘtergeremă bag în vorbă, nepoftită.
NORMA presupune o majoritate. Majoritarii se consideră normali. Poate e un păcat. Poate extremele au aceleaşi drepturi.
De obicei însă, norma nu tinde să se extindă asupra extremelor.Îşi e suficientă sieşi. Extremele, ca minoritate, îşi caută noi adepţi, tinde să devină majoritară.
Concret, te asigur că niciun sectant care are sâmbăta liberă de la dumnezeul lui nu-ţi vine sâmbăta la muncă, nici dacă-l ameninţi cu datul afară. Dar, dacă-l dai afară pentru asta, eşti considerat discriminator.
Încape aici un dialog? O negociere?
ALM,
RăspundețiȘtergereaţi pus degetul pe rană şi nu vă mulţimiţi cu atât, scurmaţi în ea, să sângereze mai tare!
Aşa cred şi eu: că religiile n-au nimic comun cu divinitatea.
Dacă divinitate e ceea ce nu putem pipăi, apuca, muşca, gusta, mirosi, atunci codul genetic şi relaţia ADN - ARN-mesager - proteine e o faţetă a divinităţii.
Religiile sunt forme de manipulare a maselor perfecte :))))
Ortodoxia e încă una slabă.
mi-e foarte clar: aţi avut "coliziuni" cu sectanţi.
Observaţia că cei pervertiţi / convertiţi la maturitate sunt cei mai "grei", dovedeşte asta.