Păducelu'

Când a vorbit un ilustru consilier de Cotroceni de ceaiul de păducel, mi-am văzut de treaba mea.
I-am lăsat pe alde Badea şi Ciutacu să miştocărească voioşi la rădăcina lui, că sunt tineri, ce rău puteau să facă? Vreo inginerie de-a lor, cu şubleru’. În niciun caz genetică.
Dacă era genetică, se autosesiza păducelu’, din tată-n fiu, şi-şi dădea seama că nu e f-un merişor la margine de drum, nu-i ăla de Mihai Beniuc – “sunt măr de lângă drum şi fără gard” - e ditamai olanzapina (Zyprexa pentru prieteni) care tratează schizofrenia în mediu specializat, prin urmare nu la Cotroceni.

Ca să rezum cazul: un bolnav mintal, care, culmea, realizează că are o suferinţă, bea ceai de păducel, crezând că asta-l face sănătos.
Nu-l face!

Fac o paranteză nesimţită şi vă precizez că efectul antihipertensiv şi antiaritmic al păducelului rezolvă pseudopatologia cardiacă, doar atunci când are substrat nervos.Tot pentru prieteni explic: adică când buba e la bibilică şi se înverşunează în somatizare, afectând funcţionalitatea cardiacă şi bunul mers al lucrurilor în relaţia strict matematică dintre debitul sangvin şi rezistenţa peretului vascular, merge şi cu păducel. (Cred că deja mi-am pierdut 75% dintre prieteni!)

Revin: NU, pe bolnavii mintali, ceaiul de păducel nu-i schimbă nici în bine, nici în rău, cel mult îi hidratează şi ăsta e, per total, un lucru bun. Fiindcă e foarte nasol să gestionezi un neurobolnav care nici nu face pipi cât trebuie.

Deci, cum ziceam, eram dispusă să tac, să-l las pe Badea să creadă că păducelul se numeşte, popular, LABA URSULUI şi pe Ciutacu să se amuze egoist şi copios pe chestia asta.



Dar ieri şi azi, au intrat în prăvălie diverşi oameni care aveau aliură de “serioşi” şi au întrebat dacă avem ceai de păducel.
Răspunsul nostru a fost : DA, AVEM, DAR NU CU EL AJUNGI CONSILIER PREZIDENŢIAL.

Am scris rândurile acestea ca să previn momentul penibil de stoc zero la ceai de păducel pentru producătorii lui şi disperarea noilor consumatori, care îl solicită, dar nu se găseşte.