Ieri după masă m-a sunat Interneti.
Interneti e o prietenă de-a mea, nu pot să dau link spre ea, fiindcă nu posedă calculator. Neavând calculator, n-are net, n-are Google. Eu zic că nici n-are nevoie.
Dacă o întrebi, la miezu’ nopţii, “Auzi, măi, Neti… cum se numea filmul ăla, în care spărgeau unii o bancă şi juca o tipă care a jucat cu Al Pacino şi Keanu Reeves în…”, ea te întrerupe şi-ţi zice:
The Italian Job , Avocatul Diavolului… Da, stai niţel… Charlize Theron.”
“Bine, bă! Somn uşor în continuare!”
Şi-mi zice “Dă pe Acces direct şi rămâi acolo!” Unde să dau, o întreb, pe Euforia? “Nu, zice, pe Antena Unu. Ce dracu! Atâta lucru nu ştii?”
Dau.
Era o fată brunetă cu ochi albaştri care s-ar fi remăritat cu fostul soţ. Da’ nu direct, ci după o nouă prietenie. Mi s-a părut ridicolă. Asta, până a apărut o altă brunetă, tunsă într-un anume fel, care era fosta iubită vremelnică a fostului viitor soţ şi-o asigura că au avut o relaţie ochei, scurtă, dar relaţie. Viitoarea soţie şi cu fosta iubită au schimbat amabilităţi plăcute, prezentatoarea, o blondă, era fericită şi râdea. Toate trei erau fericite şi împăcate cu lumea şi cu viaţa, aşa cum sunt blondele autentice şi blondele vopsite, când se întâlnesc. Micuţul ecran le împiedica să se apeleze cu şăgalnicul “fată!”, dar el plutea în atmosferă, catifelând situaţia.
Interneti e o prietenă de-a mea, nu pot să dau link spre ea, fiindcă nu posedă calculator. Neavând calculator, n-are net, n-are Google. Eu zic că nici n-are nevoie.
Dacă o întrebi, la miezu’ nopţii, “Auzi, măi, Neti… cum se numea filmul ăla, în care spărgeau unii o bancă şi juca o tipă care a jucat cu Al Pacino şi Keanu Reeves în…”, ea te întrerupe şi-ţi zice:
The Italian Job , Avocatul Diavolului… Da, stai niţel… Charlize Theron.”
“Bine, bă! Somn uşor în continuare!”
Şi-mi zice “Dă pe Acces direct şi rămâi acolo!” Unde să dau, o întreb, pe Euforia? “Nu, zice, pe Antena Unu. Ce dracu! Atâta lucru nu ştii?”
Dau.
Era o fată brunetă cu ochi albaştri care s-ar fi remăritat cu fostul soţ. Da’ nu direct, ci după o nouă prietenie. Mi s-a părut ridicolă. Asta, până a apărut o altă brunetă, tunsă într-un anume fel, care era fosta iubită vremelnică a fostului viitor soţ şi-o asigura că au avut o relaţie ochei, scurtă, dar relaţie. Viitoarea soţie şi cu fosta iubită au schimbat amabilităţi plăcute, prezentatoarea, o blondă, era fericită şi râdea. Toate trei erau fericite şi împăcate cu lumea şi cu viaţa, aşa cum sunt blondele autentice şi blondele vopsite, când se întâlnesc. Micuţul ecran le împiedica să se apeleze cu şăgalnicul “fată!”, dar el plutea în atmosferă, catifelând situaţia.
Pe urmă a cântat o Andree. Una dintre Andreele alea autohtone care se costumează ca nişte călăreţe de circ şi cântă tot ca ele, ducând până hăt, în zări, fiorul muzicii româneşti, cam până la Buhuşi, să zicem.
Undeva, în conţinutul emisiunii, a apărut un cuplu de însurăţei care n-avusese tort la nuntă.
Dar se ţineau de mână ca doi porumbei. La “acces direct”. Unde două brunete făceau NIR-ul pentru o marfă numită bărbat. Unde o Andree cânta costumată în circăreasă.
Unde se uită şi Interneti a mea, ca să se enerveze.
Unde m-am uitat şi eu, ca să mă lămuresc că oamenii nu-s decât humă. Poate şi “ştofă”.
Să nu ne facem idoli de “ştofă”! – m-am gândit eu şi m-am mutat cu telecomanda pe Antena 3 şi cu corpul la bucătărie.
Cateodata nici macar huma.
RăspundețiȘtergereDincolo de subiect, va citesc cu placere de fiecare data.
Prietena dumneavoastră are „ștofă” de secretară genială. Un astfel de om este bun pentru un alt geniu, geniul împrăștiat.
RăspundețiȘtergereÎntr-o societate normală, fiecare om își are (găsește) locul lui. În România (exceptând clasa politică) nimeni nu-și găsește locul.
Este dureros de trist...
@Birloiu
RăspundețiȘtergereÎncepând de-acum, vă citesc şi eu. Deocamdată am vizionat farfuria cu ouă. :) Mâine o să trec la conţinut.
Domnule Săceanu,
RăspundețiȘtergereîmi vine să mă pup! Aşa de bine am descris-o?!
Sau aşa de intuitiv sunteţi?
Interneti ar fi fost o secretară ideală. Dar şi un excepţional copilot. Fiindcă, nu doar că are o memorie periculoasă şi bine organizată, dar nu se pierde cu firea, nu e sclavul propriilor emoţii, nu zice niciodată "nu se poate!" sau "acuma spui?" şi împacă pe toată lumea. E extraordinară.
Are un singur cusur: nu e bărbat.
Are un singur cusur: nu e bărbat.
RăspundețiȘtergereBuna asta=))
http://gizmodo.com/5643044/new-ok-go-video-is-awesome-and-full-of-awesome-dogs
RăspundețiȘtergereEXCELENT!!!
RăspundețiȘtergereMulţumesc pentru clip! :))
http://www.youtube.com/watch?v=Uy1jYgryXVM&feature=player_embedded
RăspundețiȘtergereMulţumesc din nou!
RăspundețiȘtergereN-ai putea să-ţi iei un nume, Anonimule?
Mi-e târşală să-ţi zic aşa... anonim. :)
"Credeai c am murit, neica?"
RăspundețiȘtergereBre, Zâzanie!
RăspundețiȘtergereNu-mi zice că tu eşti anonimul!
Sau minte-mă frumos şi zi-mi că ba da!
Nu credeam c-ai murit, mă îngrijora certitudinea asta şi mi se făcuse dor de tine.
Da' acum, dac-ai apărut, s-a dus dracului mirajul, s-a ales praful de plăcere... :))
Bine-ai revenit, Madam!
Scuză-te de ce-ai tăcut atât.
Anonim este numele meu cat timp exista aceasta optiune. Restul e ... can-can!
RăspundețiȘtergereBine, Anonimule!
RăspundețiȘtergereSper să nu ajung vreodată să numerotez anonimi.
Pai de ce sa-i numerotezi? Se stiu ei mai bine.
RăspundețiȘtergere