Ifim zice că nuferii ăştia sunt pentru noi. Pentru noi, cei din Gară.
M-am gândit cândva – unii ştiu – la o gară fără şine, dar niciodată la o gară între nuferi.
E super S.F.
Să fim NOI o gară plantată într-un luciu de apă fără stăpân, doar nuferi, pelicani şi stuf. Flamingi rozalii şi cuiburi ascunse. Un soare blând de amiază. O lotcă şi-un lipovean beat, vâslind. Şi pinguinul Apolodor. Naturalizat la noi, în gara dintre nuferi. Scriind versuri cu tâlc.
N-ar fi frumos?
Ar fi atât de frumos, că nici nu îndrăznesc să zic: ar fi de-a dreptul mişto!
Confirm, sunt pentru toate persoanele care trec prin Gară. Asta aşa, ca să nu tot vin cu mâna goală. Nu puteam veni cu o babaică.
RăspundețiȘtergereSper să vă placă. Mai am şi alţii. Şi abia aştept un prilej ca să vi-i pot dărui.
Mulţumesc şi eu, în numele tuturor trecătorilor prin gară.
RăspundețiȘtergereSar'na
RăspundețiȘtergereMi-e dor, mi-e dor....de fratii mei din Labrador
RăspundețiȘtergereSi mie, ca si lui Apolodor, mi-e dor.... :))
Să creşti mare, Anonimule! :))
RăspundețiȘtergereLumi,
RăspundețiȘtergeren-am mai rămas decât patru surori şi fratele klaus, care trece arareori prin gară.
Îţi imaginezi! Am ajuns s-o numesc pe Zâzania soră.
Mai vine şi sora noastră aia mică...
Mă bucur să vă văd.
Vreţi să organizăm într-o seară o petrecere în gară?
Haleiiii-hop!
RăspundețiȘtergereSuperbi nuferi, eu am avut si galbeni... o feerie pe balta garii :-)
anca mica
Tu ai avut şi cale, îţi aminteşti? Câtă dramă a fost cu tabloul ăla, pe capul unora! :))
RăspundețiȘtergere