sâmbătă, 11 septembrie 2010

De ce nu mă pot gândi la o afacere pe cont propriu decât pufnind în râs

Theodorei...

Şi de ce să mă râd numa’ eu, de una singură, de prostia mea, când ne putem râde cu toţii?

Va’zică, anii noozeci. Bătea vânt de privatizare din pupa, în orice fraier.
Io şedeam la ghişeul meu farmaceutic statal unde scria “eliberare reţete”.
Retrospectiv, trebuie să precizez că nu era chiar cum zicea afişul, nu eram vreun gardian la poarta puşcăriei de reţete, de unde ele se liberau pe caz de comportament ireproşabil, se liberau contra cost, exact aşa cum se-ntâmplă şi-n zilele noastre, fie că vorbim de oameni, fie că vorbim de reţete.

Într-o zi apare un tip cu ochi bulbucaţi, ochelarist, un fel de Prigoană, dar mult mai tânăr.
Voia să-i facă o reţetă lui taică-su. Peste două săptămâni, vine rândul maică-sii la reţetă.
A treia oară a venit fără nicio reţetă, dar mi-a solicitat o întrevedere, ca să-mi propună o afacere, dacă voiam.
Normal că voiam! Toate farmacistele umblau cu limba scoasă să se privatizeze, până şi şefa mea, o fesenistă convinsă, care-i zicea lui Iliescu “domnu’ Iliescu” şi când stingea veioza de pe noptieră, seara, până şi aia, disperată să nu cumva să ne vindem ţara, cumpărase pe gratis farmacia în care încă mai munceam, silabisind noţiunea “locaţie de gestiune” şi învăţându-se să considere al ei ceea ce până mai ieri fusese al întregului popor, adică al nimănui.

Şi vine domnul ăsta, bulbucatul, îmi zice că-l cheamă Pavelea, că are intenţii serioase şi bani gârlă şi că să deschidem o farmacie.
Bun, zic. De unde bani gârlă?
Am o legătorie de cărţi, zice, care merge foarte bine.
Şi ce legaţi acolo? – îl întreb. Scoate din diplomat tot felu’ de meniuri bilingve de restaurant, cu coperţi din piele de vinilin, din carton presat, din carton impregnat cu arome, din cârpă scrobită, tot felul de orori despre care el zicea că se vând excepţional de bine, de unde şi gârla de bani.
Io nu ştiam că există atâtea cârciumi în oraş, dar dacă el m-a asigurat că n-avem stavilă la cheltuieli, m-am apucat de treabă.
Am găsit spaţiu. Am plătit avansul chiriei. Am găsit un avocat, să facă actele. L-am plătit şi p-ăla. Am rămas fără pianul meu Petrof, de concert, fără colecţia numismatică a tatii, dar venea Pavelea, superviza, zicea că aici mai trebuie aşa, aici mai scriem şi asta…
Pleca mulţumit, decis să-mi returneze banii la proxima întrevedere.

Cu o seară înainte de semnarea contractului, Pavelea s-a topit ca măgarul în ceaţă.
Şedeam cu avocatul pe canapeaua mea “Bibi” şi ne uitam unul la altul, ca doi proşti. Cred că-l sunasem de două mii de ori pe Pavelea în ultimul ceas.
Păcat de bani! - mi-a zis avocatul, să mă consoleze.
Eu boceam liniştit, în colţul meu, n-aveam nicio treabă cu banii, mă ofticam că mă părăsise asociatul, nu ştiu prin ce raţionament imbecil mă consideram vinovată de toată chestia asta.
Auzi, îmi zice, stai niţel, nu mai plânge, că rezolvăm noi cumva. Nu-mi mai dai decât – şi rosteşte o sumă, ceva, echivalentul unui salariu de-al meu, cred – şi mă duc acasă, refac statutul, o să fii asociat unic şi-l bagi în pizda mă-sii pe Pavelea ăsta, nici nu-l mai cunoşti.
Io, printre sughiţuri, îi spun adevărul, că nu mai am niciun ban, aşa că s-a dus dracului totul.
El se uită roată prin sufragerie şi dă cu ochii de maşina mea de scris, o Olivetti drăguţă, cadou de la tata.
Hopa! – îl aud excalmând, stai, c-am rezolvat-o: îmi dai mie maşina asta de scris şi nu-ţi mai cer niciun ban. Ne vedem mâine la notariat.
Mi-am şters urgent mucii şi m-am simţit deodată cea mai norocoasă femeie de pe lume. Ce om, avocatul! Ce suflet! Îmi scotea două paragrafe din statut şi nu voia decât o maşină de scris!

Pavelea n-a mai apărut niciodată. Când am obţinut certificatul de înmatriculare, pierdusem deja spaţiul închiriat, însă aveam ceva mai mult loc prin casă, fiindcă lipsea pianul cel mare şi aş fi putut să-mi deschid un ghişeu în bucătărie, că stăteam la parter, numai că mi s-a părut aşa de caraghioasă ideea să dau aspirină şi paracetamol peste pervaz, că am renunţat imediat şi pentru totdeauna.

E drept că unii, cărora nu le-a păsat de ridicolul unei astfel de încropeli, au pornit aşa, cu o scăriţă de tablă sub geam şi azi au lanţ de prăvălii sau, poate, cine ştie, Pavelea al lor s-a prezentat totuşi la apel, în ziua prestabilită...

14 comentarii:

  1. Imi pare rau ca ai trecut prin situatia aia.
    Eu il cautam pe Pavelea asta si in gaura de sarpe.
    Ce naiba a fost in mintea lui este greu de banuit.
    Stiu ca atunci socul a fost mare dar, dupa o perioada de timp, ai fi putut sa incerci totusi.
    Aveai actele poate gaseai pe cineva cu spatiu.
    Da, sunt si oameni din astia.
    Eu prefer sa spun de la inceput ca nu fac ceva.
    De ce sa incurc lumea?
    Nici mie nu imi place sa fiu incurcata.

    RăspundețiȘtergere
  2. Theo,
    să nu fi fost un Pavelea în trecutul meu afaceristic, despre ce scriam eu astă seară? :))
    Firma aia a avut rolul ei, teoretic. Am câştigat enorm, pierzând ridicol o grămadă de bani.
    Când a trebuit, la modul serios, să mă ocup de înfiinţarea unei firme care făcea import de medicamente, a fost floare la ureche! Umblam pe drumuri deja bătute, eram expertă.
    Cu trecerea anilor, absolut toate eşecurile îmi par cu mult mai importante decât reuşitele. Măcar pentru faptul că eşecurile îţi dau dreptul să visezi plăcut la cum ar fi fost, dacă era altfel.

    RăspundețiȘtergere
  3. Stimata Renata, faptul ca dvs ati incaput pe mainile unor escroci, nu trebuie sa va duca la generalizari. Nu vreau sa va mai supar si eu, explicandu-va unde ati gresit. Un singur lucru am sa risc sa va spun: de la prima tragere ati tintit prea sus. O farmacie privata nu se poate face decat daca mai aveti o farmacie privata pe profit. Adica sa fiti SENSIblu.

    Eu am avut norocul sa cunosc un om binevoitor, care stia cum se "mananca" afacerile. De la el am invatat ca banii nu conteaza in incropirea unei afaceri, decat in limita sumelor modice necesare deschiderii unei firme de tip srl. Cel mai important lucru este definirea obiectului de activitate, daca se poate pe o nisa de piata libera sau putin ocupata. Pasul urmator (dar inainte de a deschide firma) este descoperirea beneficiarilor si un schimb de scrisori de intentie. Abea cand aveti convingerea ca afacerea va genera macar un leu profit, treceti la infiintarea firmei. Si, va asigur ca nu trebuie sa vindeti niciun pian, decat daca vreti sa rivalizati cu Dacia-Renault.

    Oricum, invataturile sunt tardive, atat pentru dvs cat si pentru mine ...

    RăspundețiȘtergere
  4. Domnule ALM,
    cred că trebuie să citiţi textul de mai sus ca pe o pură ficţiune. Nu fiindcă aşa e, ci fiindcă aşa în logica lucrurilor.
    O poveste veche de 20 de ani...
    Azi, aş începe oricând, orice afacere, dacă aş avea relaţiile necesare, fiindcă acum ştiu că nu e nevoie de bani. Desigur, cu excepţia unei afaceri cu medicamente. Aici legislaţia oficială o concurează pe cea neoficială în draconism şi absurditate.
    Numai un nebun ar deschide acum o farmacie, când plăţile de la "casă" se fac după un an, cu perspectiva de a deveni un an şi jumătate.
    Dar, dacă ai pe cineva în guvern, persoană importantă, poţi iniţia un import de medicamente şi poţi deveni un excelnt şi respectabil om de afaceri.

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu nu am avut parte de nici o recomandare sau sfaturi atunci cand mi-am deschis firma.
    Sa va spun cum am inceput.
    Prin 1991-1992 lucram, cu contract de colaborare, la firma unui iranian.
    Tipul cumpara alocool si il procesa pe instalatiile de la Vinalcool Bucuresti. Platea procesarea si vindea vodca "Saniuta". Eu faceam facturi si incasam banii.
    In prima saptamana am fost foarte mirata cand am vazut cata lumea venea sa cumpere vodca ca sa o revanda.
    Ma tot gandeam DE CE EI POT SI EU NU.... DACA EI VIN ZILNIC SA CUMPERE INSEAMNA CA SE VINE BINE.
    Am inceput sa ii intreb pe clienti cum au procedat si unde vand ei vodca aia.
    Nu pot sa va spun ce era in sufletul meu atunci.
    Intodeauna mi-a placut sa fiu propriul meu stapan.
    Pana la urma i-am spus mamei ca vreau sa imi deschid si eu o firma. I-am povestit ce si cum si mama a spus ca ma sprijina.
    Am avut noroc de o mama EXCEPTIONALA.
    Toata viata m-a incurajat si m-a sprijinit.
    Am inceput sa strang bani pentru acte si dupa cateva luni am mai si imprumutat si mi-am facut firma.
    Iranianul ne platea foarte bine. Aveam un salariu de 4 ori mai mare decat fostii colegi de intreprinderea de stat de la care plecasem.
    Initial m-am gandit sa cumpar si eu vodca si sa o vand pentru ca vedeam ca merge bine afacerea.
    Dupa ce am terminat actele i-am spus contabilei sefe ca vreau sa cumpar si eu vodca de la firma ca sa o revand.
    Contabila sefa i-a spus patronului si atunci a inceput scandalul.
    M-a chemat in birou si a inceput sa URLE ca "de ce mi-am permit sa imi fac firma" :) :) :)
    I-am explicat ca sunt in TARA MEA si ca am dreptul asta, ca nu ma poate obliga nimeni sa raman sclava lui (este adevarat ca totusi eram bine platita) pana la moarte.
    Dupa 10 luni am plecat de la el pentru ca si-a restrans activitatea si am dat drumul firmei mele.
    Nu, nu am cumparat vodca.
    Am inceput de la o masuta rabatabila pe care vindeam legume si fructe pentru ca la asta ma pricepeam.
    Am crescut la tara printre rosii, ardei, vinete si pomi fructiferi.
    Stiam sa cumpar si stiam sa si vand.
    Oamenii aveau incredere in mine pentru ca vorbeam civilizat, nu furam niciodata la cantar si spuneam multumesc fiecarui cumparator.

    RăspundețiȘtergere
  6. Continuare
    Clientii era vecinii mei pentru ca punctul de vanzare era foarte aproape de casa.
    Cu timpul mi-am cumparat chioscuri si am inceput sa vand si altele.
    Aveam mereu coada desi langa mine mai vindeau vreo 20 de insi.
    Am pus de la inceput un adaos comercial foarte mic pentru ca preferam sa castig din rulaj decat sa stau cu marfa si sa ma uit la ea.
    Veneau pensionari si de la 5 statii distanta sa cumpere de la mine pentru ca aveam preturi mici, nu inselam clientii si eram respectuosa cu toata lumea.
    Spuneam multumesc si celui care cumpara 1 singur sul de hartie igenica.
    Am fost si merceolog aprovizionare si vanzator si sofer si femeie de serviciu si contabila si reprezentantul firmei in relatia cu autoritatile statului si incarcator descarcator.
    Sunt un om sensibil si de multe ori cand vedeam batrani carora le tremura mana cand scoteau portofelul dintr-o punga de plastic, nu le mai luam nci un ban.
    Nu va spun ce mirati ma priveau batranii aia.
    Imi aduceam aminte de bunicii mei care m-au crescut si imi dadeau lacrmile.
    De oprit m-a oprit basescu cand a desfiintat chioscurile.
    Mai aveam autorizatie de functionare pentru inca 9 luni si platisem in avans si taxele pentru ocuparea spatiului respectiv.
    Lui basescu nu i-a pasat de asta.
    Nu ne-a dat nici o sansa.
    Chioscurile alea tip am fost obligati sa le cumparam (fireste ca de la firmele agreate de ei) pentru ca altfel nu primeam autorizatie.
    Am ramas cu rate la chioscuri, cu chisocurile pe care nu am mai avut unde sa le folosim si cu marfa.
    O dovada ca am fost un buticar de treaba :) sunt toti vecinii mei care ma saluta si acum cand ne intalnim pe strada. Ma intreaba ce fac parintii si imi ureaza sanatate.
    Cu angajatii mei m-am purtat foarte bine zic eu. Aveau cele mai bune salarii dintre toti vanzatorii din zona. Preferam asa decat sa ma fure. I-am invatat daca au nevoie de ceva, orice sa imi spuna.
    Nu l-am votat niciodata si nici nu il voi vota pe basescu.
    As incepe oricand o noua afacere.
    Acum nu am bani si nici conditiile nu sunt prielnice.
    Sper ca nu v-am obosit sau plictisit cu povestea mea.

    RăspundețiȘtergere
  7. NU, Theo,
    eu, cel puţin, m-am documentat asupra chişcariadei. Bănuiam că un anume tip de chioş de la o anume firmă avea să fie agreat!
    O singuă observaţie: iranianul te plătea, cred, la jumate din cât ar fi trebuit. Statul te plătise anterior extraordinar de prost.:)
    Am remarcat, în timp, că nu există aproape nicio relaţie între mărimea salariului unui salariat şi disponibilităţile lui de-a fura. Pur şi simplu, sunt oameni care NU pot să fure şi alţii care nu pot să NU fure.
    În rest, povestea a fost interesantă.
    Ştiu şi senzaţia asta: nevoia de-a-ţi repovesti un anumit episod din viaţă. E o foarte bună terapie.
    Întotdeauna scrisul despre tine e o bună terapie. Când le aşterni pe hârtie (ecran), lucrurile capătă o cu totul altă dimensiune decât cea pe care erai dispus să le-o dai.
    Eu cred că cineva care zice " aş începe oricând o nouă afacere" nu are nevoie de un moment prielnic.
    În domeniul ăsta, alimentar, orice moment e prielnic. Ce mai stai?

    RăspundețiȘtergere
  8. Vezi,Renata,d-l Abea a reusit ;)
    Multam'pentru portia de ras...terapeutic :P

    RăspundețiȘtergere
  9. Mersi, Eliza! În sfârşit!...Fix pentru porţia terapeutică de râs am scris şi eu.

    RăspundețiȘtergere
  10. Nu Renata, nimic nu este prielnic acum.
    Taxele si impozitele sunt foarte mari si legislatia se schimba foarte des.
    Nu poti sa iti facu un plan de afaceri, nimic.
    Ca sa nu iti spun ca nici nu am bani.... iar la un imprumut la banca nu pot sa ma gandesc.

    RăspundețiȘtergere
  11. Doar nu-ţi imaginezi, Theo, că va mai fi vreodată mai bine de atât! Nu în următorii 5-10 ani.
    Poate mai rău, da. :)

    RăspundețiȘtergere
  12. Bună ziua, numele meu este Julia Simon, o victimă a fraudei în mâinile creditorilor falși. Am pierdut aproximativ 175,000.00.Euro pentru că am nevoie de un capital mare de 350,000.00.Euro. Aproape că a murit, am avut nici un loc pentru a merge. afacerea mea a fost distrusă, iar în acest proces am pierdut fiul meu. Nu mai pot suporta din nou, acest lucru se întâmplă. în 2 luni în urmă, m-am întâlnit un prieten care mi-a prezentat o mamă bună, doamna Augusta Ibramhim, care în cele din urmă m-au ajutat asigura un împrumut de la o companie. mamă bună, aș dori să profit de această ocazie pentru a spune vă mulțumesc și Dumnezeu continua să vă binecuvânteze. Îmi place, de asemenea, să folosească această oportunitate de a consilia colegii români, că există o mulțime de escroci acolo, așa că, dacă aveți nevoie de un împrumut, și doresc să obțină un credit rapid, conectați-vă cu dna Augusta Ibramhim prin e-mail: augustaibramhim11 @ gmail .com. De asemenea, puteți să mă contactați prin e-mail acest: juliasimon460@gmail.com. dacă aveți îndoieli. te rog el este singurul care este de încredere și de încredere.
    Mulțumiri.

    RăspundețiȘtergere
  13. Bună ziua, numele meu este Julia Simon, o victimă a fraudei în mâinile creditorilor falși. Am pierdut aproximativ 85.000 de euro pentru că am nevoie de un capital mare de 195.000 de euro. Aproape că a murit, am avut nici un loc pentru a merge. afacerea mea a fost distrusă, iar în acest proces am pierdut fiul meu. Nu mai pot suporta din nou, acest lucru se întâmplă. în 2 luni în urmă, m-am întâlnit un prieten care mi-a prezentat o mamă bună, doamna Augusta Ibramhim, care în cele din urmă m-au ajutat asigura un împrumut de la o companie. mamă bună, aș dori să profit de această ocazie pentru a spune vă mulțumesc și Dumnezeu continua să vă binecuvânteze. Îmi place, de asemenea, să folosească această oportunitate de a consilia colegii români, că există o mulțime de escroci acolo, așa că, dacă aveți nevoie de un împrumut, și doresc să obțină un credit rapid, conectați-vă cu dna Augusta Ibramhim prin e-mail: augustaibramhim11 @ gmail .com. De asemenea, puteți să mă contactați prin e-mail acest: juliasimon460@gmail.com. dacă aveți îndoieli. te rog el este singurul care este de încredere și de încredere.
    Mulțumiri.

    RăspundețiȘtergere
  14. Ai nevoie de un împrumut imediat pentru a-ți plăti datoriile sau ai nevoie de un împrumut pentru a-ți rezolva afacerea? Aveți nevoie de un împrumut de consolidare sau de un credit ipotecar? Ați fost respinsă de bănci și de alte instituții financiare? Nu căutați mai mult pentru că suntem aici pentru a vă face toate problemele financiare un lucru din trecut! Acordăm împrumut societăților, entităților private și persoanelor fizice cu dobândă redusă și rate accesibile de 2%. Ne puteți contacta prin e-mail prin: (loanageorge11@gmail.com)


    APLICAȚII DE DATE


    1) numele ...........................

    2) Țara .......................

    3) Adresa ......................

    4) Sexul ........................

    5) starea civilă .............

    6) Lucrul ................

    7) Numărul de telefon ...........

    8) poziția la locul de muncă .....

    9) venit lunar ....................

    10) împrumut total .........

    11) Durata creditului .....

    12) Împrumut de destinație ..................

    13) Data nașterii ........................


    Mulțumiri.

    RăspundețiȘtergere