A venit toamna şi mi-a acoperit simţul umorului cu ceva

Nu ştiu cu ce, dar mi-a pierit brusc cheful de râs. O fi de la cerul înnorat care stă să plouă? De la vântul care se agită în teii din faţa ferestrei?
Să fi fost şi azi soare şi frumos ca ieri, doamne, ce-aş mai fi râs!

Colcăie presa de motive de veselie şi eu ...

Uite, de pildă ăsta: cum a băut I.T. Morar apă cu cianuri, în cadrul programului „Să avem şi noi cianurile noastre!” şi n-a păţit nimic. N-a păţit, fiindcă cianurile afectează lent sistemul nervos central, dacă el există.
Cred că omu’ e mai potrivit într-un post de agent de vânzări pentru detergenţi ecologici, decât într-unul de agent la Marsilia. Numai ăla e obligat, conform fişei postului, să tragă câte-o duşcă din petul cu soluţie de spălat, să-l convingă pe client că ingerarea accidentală nu e periculoasă.

Altă ştire care ar fi putut să mă binedispună ar fi aceea că pe Ridzi a scos-o Curtea de Conturi basma curată. În condiţii normale, pe vreme bună, vestea asta nu doar că m-ar fi înveselit, dar m-ar fi umplut de satisfacţia bănuielii împlinite. A crezut, vreo clipă, cineva, că...?

Dar cea mai bună poantă e în Gândul! S-ar distra şi-un câine, citind-o.

În primul rând, avem un titlu care revoluţionează limba română:
“Sistemul de coplată pentru servicii medicale va fi introdus de la 2011”

Sub el, panseurile de sezon ale lui Attila, care probează, fără nicio îndoială, că în capul lui, toamna s-a instalat mai devreme şi vântul bate cu năbădăi mai demult.

O să coplătim doctorul cu 5 lei dacă-l deranjăm în timpul programului şi cu 15, dacă o facem în timpul lui liber. De îndată ce l-am pisălogit la cap suficient, cât să totalizăm 600 de lei in coplată, consultaţiile devin gratuite.

Dacă solicităm serviciul de ambulanţă, tot la fel, coplătim. Nu mult! 20 de lei. Şi numai dacă solicităm ambulanţa la domiciliu. Dacă ne dăm întâlnire cu doctorul de pe Salvare în altă parte, e moca.

Stau şi mă întreb unde ai putea să-ţi petreci o colică renală, în aşa fel încât să beneficiezi de gratuitatea promisă. Într-o berărie, probabil.
Până vine doctorul cu papaverina, te laşi pe mâna lui Ciuc. “Încă una şi mă duc!” – o să-ţi şoptească pietricica blocată pe ureter, între două junghiuri de-alea colicative, cum o să le zică doctorul, ceva mai târziu, scriindu-ţi reţeta, ofticat că l-ai chemat degeaba.

Sau poate că nu chiar degeaba. Ăia 20 de lei fac patru beri: două pentru tine, că eşti în tratament deja, una pentru doctor, să-l cinsteşti şi pe el şi una pentru şoferul ambulanţei, dar fără alcool, desigur.

Nu-i haios? Nu c-o să fie vesel în Sănătate, de la 2011 încolo?
O să fie, vă spun sigur că o să fie!

Numai mie nu-mi vine să râd. E de la toamnă, precis.