N-am rânjit decât o vară

Mai ştiţi ce ne-am bucurat odinioară, când Curtea Constituţională n-a aprobat diminuarea pensiilor cu 15%?

Cum se învolburau analiştii politici şi se pronunţau reverenţios şi cu demnitate despre poziţia oablă a Curţii Constituţionale care n-a permis, dom’le, o aşa potlogărie…

Pensionarii, dacă mâine, adică mâine-atunci, ar fi fost alegeri prezidenţiale şi-ar fi candidat şi Curtea Constituţională, pe ea o votau, mie-n sută. Am fi devenit ţara cu preşedinte multicorporal şi cu vot uninominal.

Dar a mai trecut vremea, a mai ruginit frunza din vii, o grămadă de vii s-ar vrea mai bine morţi, decât să afle că pensiile se pot micşora şi prin impozitare, şi prin diminuarea punctului de pensie şi, de ce nu? – prin amândouă deodată.

Unde eşti tu, Curte Consituţională, cu alaiul tău cu tot?

Mai bine votai cinşpe la sută.

Acum, aceeaşi Curte, s-ar putea să legalizeze 80 = 170, e treaba lui Funeriu cum bagă egalitatea asta în cartea de aritmetică şi e vina lui Patriciu, neruşinatul, că, pe televizor, 170 de votanţi arătau ca şi cum ar fi fost cel mult 80.

Adio pensie, bun venit pensioară!

Dacă lucrurile decurg aşa cum s-a calculat pe când salutam decizia Curţii Constituţionale de a nu diminua pensiile doar cu 15%, o să-i mai zicem bun venit doar poştaşului. Care, sufletist şi omenos cum e, o să treacă totuşi să ne dea bineţe în acea zi din lună în care, pe vremuri, ne aducea pensia.