Ce mică e lumea. Şi ce neagră.

Acu’ zece minute mă aflam pe un blog învecinat şi mă uitam la o poză cu Wesley Snipes, gândindu-mă ce mică e lumea, nu s-a-mplinit o săptămână de când l-am văzut într-un film de-ăla rău, care susţine mitul că americanii sunt cei mai buni şi la filme, nu numai în general.
Acuma, problema e că nu mă pot abţine şi trebuie să vă povestesc filmul.

Va’zică Wesley Snipes e poliţist la omucideri, unul mai doxat ( sunt câteva cadre şi frânturi de dialog care te familiarizează cu ideea) şi anchetează o crimă la Casa Albă. Mortul e o fată. Fata e iubita fiului Preşedintelui. Toate indiciile te fac să crezi că beizadeaua e criminalul şi detectivul nostru e chitit să-l înfunde pe băiat, cu orice risc. ( Acţiunea e destul de tensionată, cam la “rosul unghiilor”, dar caut să mă dezvăţ).
Singurele chestii care mă fac circumspectă sunt două:
1) americanii nu-şi permit să ia instituţia prezidenţială la scărmănat decât, cel mult, în S.F.-uri şi
2) filmul e transmis de PROTV, ori postul ăsta nu calcă-n străchini, cu niciun chip.

Mai încolo, mă lămuresc că era dimpotrivă: nişte răi şi nişte fameni încercau să-l submineze pe Preşedinte prin fii-su, care o iubise cu adevărat şi că, evident, PROTV-ul nu dă filme care l-ar pune în dificultate faţă de instituţia noastră prezidenţială, nici măcar de dragul ratingului.

Finalul e minunat, Wesley Snipes joacă şi el cât poate de bine într-o scenă oarecum statică, în care “serviciile” nu prea ştiu ce atitudine să adopte faţă de o “cioară” ieşită din sistemul de aerisire fix în faţa Preşedintelui şi-o lasă să zică ce are de zis, eventual ce are de tras, noroc că omul negru e patriot şi bine intenţionat, preşedintele lor nu e preşedintele nostru, fii-su e nevinovat, filmul se termină cu bine.

Ce voiam să vă zic cu asta?
Mi-e teamă că am uitat…